Simboluri feminine ale istoriei României

Pe 1 decembrie 2021, Banca Națională a României a emis o bancnotă cu valoarea de 20 de lei, aproximativ 4 euro, cu chipul sublocotenentului Ecaterinei Teodoroiu, eroină căzută pe frontul primului răznoi mondial. În aceeași lună decembrie a anului 2021, guvenul României a propus o lege prin care anul 2022 să fie dedicat Smarandei Brăescu, prima femeie parașutist din România. Cele două figuri reprezintă o evidențiere a patrimoniul istoric feminin românesc și a tributului pe care femeile l-au plătit alături de bărbați în trecut. Ecaterina Teodoroiu și Smaranda Brăescu au fost două femei greu încercate, dar ele nu și-au abandonat pasiunea și vocația.

Ecaterina Teodoroiu a fost, prin exemplul sacrificiului personal, eroina-simbol a primului război mondial. A fost femeia-soldat care nu a dorit să rămână în spatele liniilor unde se dădeau luptele, ci a ales să fie acolo unde încleştarea era mai aspră. Născută în 1894 în judeţul Gorj într-o familie de ţărani, Ecaterina Teodoroiu a fost o elevă silitoare şi, înainte de a ajunge la liceu în Bucureşti pentru a deveni învăţătoare, a fost eleva şcolii germane din Târgu Jiu. A urmat şi o şcoală pentru surori medicale. Intrarea României în război în august 1916 a fost primită cu entuziasm de populaţie şi mulţi tineri s-au înrolat voluntari. Ecaterina Teodoroiu a fost şi ea una dintre acei tineri şi a ales varianta dură a experienţei războiului. Pentru participarea ei la lupte, Ecaterina sau Cătălina va fi decorată şi va primi gradul de sublocotenent. Pe 22 august 1917, la ora 21.15, regimentul ei este atacat de armata germană, românii fiind nevoiţi să se retragă. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a fost lovită în zona capului de două gloanţe de mitralieră care au ucis-o. 

Istoricul Ioan Scurtu arată că ea a devenit încă de atunci cel mai puternic simbol feminin al Marelui Război:

"Încă din 1917-1918 Ecaterina Teodoroiu a devenit o legendă, cei care au fost alături de ea şi au luptat în aceleaşi unităţi au relatat despre comportamentul, curajul şi eroismul ei. Faptul că o fată, o femeie, s-a angajat efectiv în luptă a constituit o valoare de simbol. După ce a ieşit din spital, ea a fost insistent rugată să rămână să lucreze la Crucea Roşie împreună cu alte doamne, în frunte cu regina Maria, dar ea a refuzat. A spus că locul ei era pe front, să lupte au arma în mână. În 1921, când se împlineau 100 de ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, s-a organizat transportarea osemintelor ei din mormântul luptelor de la Mărăşeşti la Târgu Jiu unde s-a construit şi un sarcofag pentru ea de către sculptoarea Miliţa Pătraşcu. Şi regele Ferdinand, şi regina Maria, şi istoricul Nicolae Iorga, şi mareşalul Alexandru Averescu precum şi toţi cei care aveau un rol în conducerea României în construirea simbolului ostaşilor români, a celor 800.000 de ostaşi români morţi în război au căutat să evidenţieze personalitatea Ecaterinei Teodoroiu."

Smaranda Brăescu s-a născut în 1897 în județul Tecuci, în estul României. A fost prima femeie-pilot, femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A dat dovadă de un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european, şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.

Ana Maria Sireteanu, strănepoata marii campioane, şi-a adus aminte că tăria de caracter a Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav. 

"La Satu Mare, după un salt, a fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei."

În timpul războiului, Smaranda a fost activă ca pilot în celebra "escadrilă albă" de avioane sanitare, pe frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.