Preşedintele Bashar al-Assad este un om lipsit de conştiinţă care împreună cu Rusia şi Iranul nu doresc pace în Siria.
Preşedintele Bashar al-Assad este un om lipsit de conştiinţă care împreună cu Rusia şi Iranul nu doresc pace în Siria. Declaraţia a fost făcută de ambasadorul american la Organizaţia Naţiunilor Unite, doamna Nikki Haley, după ce o reuniune a Consiliului de Securitate consacrată condamnării recentului atac chimic din Siria s-a încheiat fără a fi adoptată vreo rezoluţie. Catalogat drept "inuman", de o "cruzime fara echivalent" şi "crimă de razboi" de către secretarul general al ONU, Antonio Guterres, atacul chimic din 4 aprilie din provincia rebelă Idleb, din nord-vestul Siriei, s-a soldat cu moartea a zeci de civili, între care şi copii, şi peste 150 de răniţi, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului.
"Nu putem închide ochii în faţa acestor fotografii", a declarat în faţa Consiliului de Securitate ambasadorul Statelor Unite ale Americii, prezentând imagini cu victime ale atacului cu gaz letal din Siria. Relatează din Washington corespondentul Radio România, Doina Saiciuc: "Atacul poartă marca regimului Assad care şi-a atacat propria populaţie cu arme chimice de trei ori", a spus doamna Haley. "Oameni murind, încercând să se agaţe de încă o respiraţie". Nikki Haley a sugerat că în cazul în care Consiliul de Securitate eşuează încă o dată în a acţiona, Statele Unite ar putea să o facă: "când Consiliul de Securitate eşuează în mod constant să acţioneze în mod colectiv, există momente în care statele sunt nevoite să acţioneze în nume propriu. În numele victimelor, sper că ceilalţi membri ai acestui Consiliu vor dori să acţioneze".
Ceea ce s-a şi întâmplat, două zile mai târziu zeci de rachete de croazieră americane distrugând o bază aeriană din Siria, de unde ar fi fost lansat atacul chimic pus pe seama guvernului de la Damasc. Preşedintele american, Donald Trump, a explicat că a ordonat bombardarea acestei baze pentru că regimul Assad a folosit incontestabil armament chimic împotriva unor oameni nevinovaţi, cu încălcarea convenţiilor internaţionale. Nu de aceeaşi părere este, însă, şi Rusia, care afirmă că "atacul asupra unui stat al cărui Guvern luptă împotriva terorismului este conform aşteptărilor extremiştilor, creează ameninţări suplimentare ale securităţii regionale şi globale". De asemenea, Moscova consideră ca acuzaţiile potrivit carora armata siriana ar fi folosit arme chimice asupra civililor în provincia Idlib, pe 4 aprilie, nu corespund cu realitatea.
La Moscova, Ministerul rus al Apărării a prezentat propria sa variantă a incidentului cu arme chimice. Potrivit acestuia, aviaţia siriană a bombardat un mare depozit de muniţie din estul localităţii Khan Sheihun pe teritoriul căruia se afla şi o facilitate de fabricat proiectile umplute cu substanţe toxice. Această muniţie era livrată şi în Irak, unde folosirea armelor chimice de către terorişti a fost demonstrată de autorităţi şi organizaţiile internaţionale. Aceeaşi muniţie chimică a fost folosită şi de radicalii sirieni toamna trecută la Alep, cazurile respective fiind documentate de experţii militari ruşi, susţine Moscova. În Siria, opoziţia a avertizat că atacul pune în discuţie negocierile mediate de Organizaţia Naţiunilor Unite la Geneva care, până acum, nu au condus nicăieri, în timp ce la Bruxelles şefa diplomaţiei europene Federica Mogherini, a pledat pentru "un efort puternic" în favoarea negocierilor de pace. Care sunt şansele de stabilizare a teritoriului sirian, în toată această matrice din ce în ce mai complicată?
Invitat la Radio România, profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane, explică : "Din păcate, Siria, care era un exemplu de stabilitate, chiar până în anii '80, cu Hafez al-Assad, pe care toată lumea îl elogia pentru înţelepciunea sa de mare strateg în Orientul Mijlociu şi Apropiat, a devenit epicentrul unei crize de durată, placa turnantă din care se propagă unde care destabilizează întregul Orient Mijlociu în sensul larg al său. Este o criză aproape fără sfârşit, pentru că atâtea interese se întretaie, nu numai ale actorilor locali, dar şi ale puterilor regionale vecine şi ale marilor puteri. Este clar că Statul Islamic nu este un produs al teologiei islamice, absolut, ci al geostrategiei din Orientul Mijlociu şi Apropiat. Este şi dorinţa suniţilor de revanşă împotriva şiiţilor, pentru că suniţii vedem că şi-au pierdut puterea în Liban, în Palestina, în Siria." Şi în Irak, desigur. În pofidapreocupăriigenerale pentru găsirea unei soluţii, situaţia din Siria devine tot mai complicată. Şi aceasta pentru că, spun analiştii, nu este vorba doar de confruntările interne, de diferitele facţiuni şi tabere, este vorba şi de interesele regionale, de interesele geopolitice şi geostrategice din acea zonă, din ce în ce mai accentuate. Cea mai recentă rundă de convorbiri pentru pace în Siria, la sfîrşitul lunii martie, s-a încheiat, la Geneva, fără nicio reuşită semnificativă.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved