La invitaţia unui cunoscut site literar, peste 7.000 de cititori români au ales "Solenoid" de Mircea Cărtărescu (Humanitas, 2015) cea mai bună carte românească din 2015.
La invitaţia unui cunoscut site literar, peste 7.000 de cititori români au ales "Solenoid" de Mircea Cărtărescu (Humanitas, 2015) cea mai bună carte românească din 2015. Lansat la Târgul de Carte Gaudeamus, în noiembrie 2015, volumul a devenit în scurtă vreme o carte-cult, recunoscută ca atare atât de cititori, cât şi de critici, care i-au acordat cronici ample. "Solenoid este o carte fără pereche chiar şi în creaţia lui Mircea Cărtărescu. Este portretul artistului la maturitate, când pune în cauză totul, începând chiar cu arta şi scrisul şi când încearcă din toate puterile minţii sale să rezolve uriaşa ghicitoare a lumii. Frumuseţea este că o face, această încercare, şi după ce şi-a demonstrat sieşi (prin teoria cu dimensiunile mereu mai numeroase ale lumii) că e imposibil, că n-are cum să izbutească. În schimb însă, în roman, lui Morfeu, zeul visului, pare că îi vine în ajutor tatăl său Hypnos, creând în cititor un efect morfino-hipnotic cu totul special, ca şi cum, într-adevăr, zidul lumii noastre limitative s-ar fi spart şi o splendidă uşă adevărată s-ar fi deschis "pe aer". Am citat un fragment din cronica scriitoarei Ioana Pârvulescu dedicată romanului Solenoid, care va fi lansat zilele acestea şi la Bookfest Timişoara, unde scriitorul Mircea Cărtărescu este invitat de onoare.
Ioana Pârvulescu: "Pentru mine, cheia cea mai potrivită pentru înţelegerea acestei cărţi, care aici, mai mult decât în celelalte cărţi ale autorului, se transformă într-o artă poetică dar şi într-o estetică a vieţii, este cea onirică, visul. Visul este atât pentru autorul jurnalului, care este Mircea Cărtărescu, dar şi pentru toate eurile lui ficţionale, cheia, este ceea ce-i poate deschide uşa către un dincolo. Este extraordinar de frumos filonul acesta oniric din carte, pare inepuizabil, uneori este crâncen, înspăimântător, alteori este suav, te transportă în lumi de basm sau în lumi istorice, există -de pildă- o splendidă coborâre in timp, o regresie către omul cavernelor sau o altă regresie în regnuri. Sunt în Solenoid nişte imagini năucitoare, care ţin de acest filon oniric, singurul care te poate ajuta să înţelegi un "dincolo", să înţelegi ceva din lumea aceasta. Şi mai este ceva, pe lângă povestea cu visul, planul oniric care invadează cartea, devenind o artă poetică, găsim în această carte mai mult decât oriunde în creaţia lui Mircea Cărtărescu, teoria că numai în tine poţi căuta răspunsurile. Această carte este un fel de amplu poem filosofic, am putea s-o plasăm lângă marile poeme filosofice ale lumii, dar, în acelaşi timp, şi aici este o noutate surprinzătoare în literatura lui Mircea Cărătrescu, este un roman care narativ este foarte bine construit."
"Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nicio concluzie, la nicio coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele."
Aşa îşi prezintă Mircea Cărtărescu romanul Solenoid. Mircea Cărtărescu: "Eu am avut în acestă carte mai multă grijă de cititor decât în tot ce am scris eu, cititorul este foarte important, este central pentru această carte. Privirea cititorului a existat întotdeauna în mintea mea în timp ce am scris Solenoid. După cum a observat Ioana Pârvulescu, este o carte construită, nu este o carte de laxe amintiri, de vagi halucinaţii, cu toate că le cuprinde şi pe acestea. Sigur, este o carte onirică, pentru că pentru mine nu este nicio diferenţă între vis şi realitate, între vis şi halucianţie, între vis şi nebunie, între vis şi poezie, între realitate şi poezie. De fapt, noi toţi trăim în timpul zilei şi în timpul nopţii în această binecuvântată realitate. De aceea, aş spune că una dintre cele mai importante teme ale cărţii este realitatea. Ce este realitatea, ce înseamnă acest concept, ce înseamnă realitate. Noi, de obicei, când vorbim despre realitate, avem impresia că vorbim cespre ceva extrem de simplu, dar, de fapt, realitatea este una din cele mai complicate construcţii ale minţii noastre. Realitatea este în mintea noastră, să ne amintim că "Sărmanul Dionis" de Mihai Eminescu începe cu o meditaţie despre realitate."
Cărţile lui Mircea Cărtărescu au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură "Haus der Kulturen der Welt", Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig, 2015; Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015. În ultimii ani, Mircea Cărtărescu s-a numărat şi printre favoriţii la Premiul Nobel, potrivit caselor de pariuri literare.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved