Sportivul săptămânii – Alpinistul Horia Colibăşanu

Crestele munţilor au reprezentat dintotdeauna o provocare pentru om. Cu toate acestea, abia în 1950 a fost atins primul vârf de peste 8000 de metri, atunci când francezii Maurice Herzog şi Louis Lachenal au escaladat vârful Annapurna din munţii Himalaya. Urcarea la o asemenea înălţime reprezintă şi astăzi o mare performanţă, iar saptămâna trecută tocmai a fost realizată, din nou, de un român.

Alpinistul Horia Colibăşanu a reuşit să atingă, sâmbătă, vârful Broad Peak, situat în masivul Karakorum, în zona graniţei dintre Pakistan şi China, la 8.051 de metri altitudine. Mai mult, a făcut-o fără ajutorul şerpaşilor şi fără oxigen suplimentar. A fost cea mai mare performanţă de anul acesta a alpinismului românesc, motiv pentru care Radio România Internaţional l-a desemnat pe Horia Colibăşanu Sportivul Săptămânii.

Expediţia „Broad Peak 2023” a fost un proiect al Clubului Sportiv Alternative Timişoara, afiliat la Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă, din care Horia Colibăşanu face parte de ani buni. Alpinistul a plecat din Bucureşti pe 26 iunie, către oraşul pakistanez Islamabad. De acolo a mers către Askole, pe şoseaua Karakorum, parte din fostul Drum al Mătăsii, de unde a urmat o săptămână de drumeţie până la tabăra de bază. A urmat ascensiunea către Broad Peak, numit în trecut K3, vârf despărţit, la nord, de spectaculosul K2 prin gheţarul Godwin - Austen. Sâmbătă, 15 iulie, Horia Colibăşanu a atins vârful.

Broad Peak a fost al zecelea vârf de peste 8000 de metri escaladat de Horia Colibăşanu. De-a lungul carierei, alpinistul a participat la 25 de expediţii internaţionale, fiind românul cu cele mai mari performanţe în alpinismul de altitudine. Este în continuare singurul român care a ajuns pe vârfurile K2 şi Dhaulagiri, aflate printre cele mai periculoase din lume.

În 2017 a urcat pe Everest fără şerpaşi şi fără oxigen suplimentar, performanţă care nu stă la îndemâna oricui. Din cele 6000 de ascensiuni reuşite ale vârfului Everest, mai puţin de două sute au fost realizate fără oxigen suplimentar, fapt care, până în 1978, era considerat imposibil.