Aproape 400.000 de cetățeni ucraineni s-au refugiat în România de la începutul războiului declanșat de Rusia prin atacurile asupra Ucrainei.
Aproape 400.000 de cetățeni ucraineni s-au refugiat în România de la începutul războiului declanșat de Rusia prin atacurile asupra Ucrainei. În mai multe puncte de trecere a frontierei comune de aproape 650 de kilometri, refugiații au început să apară încă din 24 de februarie, mai ales în partea de nord, intrând prin Maramureș și Moldova și mai puțin spre est, pe la gurile Dunării. În aceste zone de graniță, au fost primiți imediat de localnici care, mobilizându-se instantaneu și instinctiv, le-au sărit în ajutor oferindu-le masă și casă. Au urmat reprezentanții societății civile și apoi instituțiile oficiale, care au instalat corturi, au strâns ajutoare de primă necesitate, au oferit informații și transport celor care doreau doar să tranziteze România. Consiliul Național Român pentru Refugiați a fost acolo, încă din 24 de februarie, pentru a-și oferi expertiza, ne spune Ana Cojocaru, reprezentanta acestei organizații.
"Colegii mei sunt în teren în momentul de față, căci suntem prezenți în multiple puncte de trecere a frontierei. Noi suntem un ONG cu specializare în expertiză juridică. Deci tot ce putem noi face este să oferim informare și consiliere, iar la nevoie consiliere despre procedura de azil în cazul acelor persoane care vor protecția statului român. În același timp avem și două linii de telefon deschise la care putem să fim apelați oricând, la orice oră din zi sau din noapte. Primim zeci sau sute de apeluri zilnic și pe aceste linii. Suntem prezenți și în toate centrele de refugiați din țară cele aflate în subordinea Ministerului de Interne, mai exact a Inspectoratului General pentru pentru Imigrări."
Multe dintre nelămuririle birocratice referitoare la staționarea și la traversarea teritoriului României au fost centralizate, în mai multe limbi străine, pe site-ul dopomoha.ro, un proiect susținut de instituții publice în colaborare cu asociații non-guvernamentale. În plus, din cauza gravității situații, multe dintre formalității intrării în România s-au simplificat. N-a fost chiar așa de la început, detaliază Ana Cojocaru:
"Întrebările pe care le primim noi sunt mai ales legate de intrarea pe teritoriul României și de tranzitarea teritoriului României. Într-adevăr România nu a avut în istoria recentă niște fluxuri atât de mari de persoane. Cumva era natural să fie nevoie de un mic proces de ajustare, dar cred că suntem acum pe drumul cel bun și că avem din ce în ce mai multă claritate și coordonare între stat și societate civilă și între instituțiile statului în general."
Însă, ceea ce impresionează mai presus de orice este răspunsul rapid și empatia românilor obișnuiți față de refugiați.
Ana Cojocaru de la Consiliul Național Român pentru Refugiați:
"Cred că nici în cele mai frumoase vise ale noastre nu am fi putut anticipa acest răspuns extraordinar al societății civile, al persoanelor fizice în general și al comunităților din zonele de frontieră. Sunt extrem de multe inițiative ale ONG-urilor și ale statului care sunt menite să susțină persoanele strămutate din Ucraina și capacitatea de răspuns este absolut extraordinară. Vă dau un exemplu: sâmbătă noapte la ora 11 și jumătate căutam o soluție pentru un grup de 14 persoane din care o parte erau copii și am găsit în 10 minute o soluție de cazare pentru aceștia de la un alt om de încredere. Sigur au fost și dificultăți, mai ales, la început pentru că volumul de oameni care voiau să ajute era atât de mare încât s-a creat un pic de haos în punctele principale de trecere a frontierei. Între timp, la nivel central, au început să se strângă informații despre toate aceste inițiative. S-au constituit celule la nivelul județelor cu puncte de trecere a frontierei spre Ucraina și Republica Moldova. Și acolo cred că suntem în momentul de față într-un proces de ajustare de coordonare din ce în ce mai bună."
Unul dintre români care, încă din prima zi de război, i-a ajutat pe refugiați a fost Ștefan Mandachi un antreprenor local din zona Sucevei. Impresionat de mulțimea de oameni care "din toată agoniseala lor de-o viață, au strâns ce-au putut într-o sacoșă și-au fugit cu copiii și animalele după ei, fără să știe dacă se vor mai întoarce", Ștefan Mandachi le-a oferit cazare și masă gratuite în hotelurile și restaurantele sale. Pe câți i-a ajutat până acum, Ștefan Mandachi nu știe.
"Nu pot să vă dau un număr exact acum. Știu că în fiecare zi sunt peste 200 de persoane. De pildă, într-o zi am deschis încă un salon. Cred că atunci a fost în număr un număr record: 300 și ceva de oameni. În principiu, în fiecare zi, sunt peste 200 de persoane care dorm la noi. În final noi am făcut un call center, am format o echipă și prin intermediul acestei formule pe care am găsit-o oamenii vin la noi cu oferte de apartamente, de transport, de ședere pe termen scurt, mediu și lung. Iar acum unul dintre obiectivele noastre prioritare este să reușim să îi ducem pe acești oameni la locurile de cazare sau să îi transportăm în Europa unde vor să ajungă ei ."
Starea lor de spirit nu este bună, după cum era de așteptat.
Ștefan Mandachi: "Toți care ajung la noi vă dați seama că sunt într-o stare foarte proastă în general. Își revin în momentul în care copiii se încep să se joace. Am încercat să organizăm niște jocuri, am încercat să îi smulgem din zona depresivă și când părinții, de fapt mamele, că bărbați nu prea sunt, își văd copilașii voioși se mai detensionează. Dar evident se simte o tensiune la nivelul întregii comunități de ucrainieni și nu sunt numai ucrainieni, ci și nigerieni și indieni și marocani care erau la studiu în Kiev."
Nici Ștefan Mandachi, nici celelalte organizații non-guvernamentele nu ar face față fără întăriri venite din partea voluntarilor, români de rând care au sărit în ajutor fiecare cum poate.
Ștefan Mandachi: "Am configurat o echipă de voluntari fenomenală. Mulți dintre ei sunt studenți moldoveni și ucraineni care studiază la o universitate din Suceava. au venit într-un număr extrem de mare așa că nu am dus lipsă nici un moment de voluntari. Ei își fac treaba foarte sârguincios și cu foarte multă pasiune. Sunt foarte pătimași, motiv pentru care ne inspiră și pe noi. Pe 90% dintre ei nu-i cunoșteam, nu-I văzusem niciodată. Veniseră din comune apropiate de prin Salcia de prin Bihoreni. Nu-i cunoșteam, dar ei erau foarte încântați și se purtau de parcă erau de-ai casei. Toți veniseră acolo să facă voluntariat."
Cum, din păcate, războiul din Ucraina pare să se prelungească, și numărul refugiaților va crește, și organizarea ajutorului trebuie să fie din ce în ce mai eficientă.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved