În ultimii ani, se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările societăţii noastre.
În ultimii ani, se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările societăţii noastre. Dovadă a relevanţei şi valorii acestor demersuri stă şi faptul că în programul Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a apărut o secţiune nouă: "Teatrul şi societatea. Acum". În ediţia din acest an au fost incluse în această secţiune şase spectacole, cele mai multe venind din zona teatrului independent.
Produs de Centrul de Teatru Educațional Replika, spectacolul participativ "Totul e foarte normal", creat de autoarea dramatică Alexa Băcanu şi regizoarea Leta Popescu, invită părinții și preadolescenții (10 -15 ani) la un dialog deschis despre schimbările fizice, emoţionale şi intelectuale de la începutul adolescenţei. În încercarea de a uşura comunicarea dintre generații, spectacolul abordează, în același timp, teme care ne interesează pe toți: cât de importantă e educația sexuală în școli, de unde mai află azi adolescenții despre corpul lor, cât de înțeleși se simt și câtă nevoie au să comunice despre ceea ce li se întâmplă. Regizoarea Leta Popescu explică alegerea temei spectacolului, din ce nevoi artistice, sociale s-a născut: "Era perioada în care se discuta chiar în Parlament legea educaţiei sexuale şi apăruseră tot felul de personaje care se opuneau vehement unui astfel de curs în educaţia de stat. Eu şi Alexa Băcanu suntem destul de atente la ce se întâmplă şi cum putem prin teatru să sprijinim un anumit tip de dezbatere. Adică, unul din aspectele pe care le iau în calcul când creez este să fie relevant pentru cineva. De aceea, apare şi în spectacol un moment în care sunt foarte multe păreri. Iar pentru mine, toţi au dreptate. Sigur că e un subiect atât de delicat încât trebuie să avem curaj, totuşi, să vorbim, să înţelegem toate problemele şi să nu milităm nici de o parte, nici de alta cu atâta vehemenţă".
Spectacolul "Totul e foarte normal" se construieşte prin interacţiunea directă a actorilor, Viorel Cojanu şi Silvana Negruţiu, cu spectatorii. Ideea a pornit de la arhitectul Gabi Albu, creatorul scenografiei, povesteşte regizoarea Leta Popescu. "Arhitectul a împărţit spaţiul. Şi de acolo, sigur, am preluat eu mai departe. Bine, îi împărţim în două şi ce facem? Şi am ajuns la această formulă la care invit pe toată lumea - tot timpul ţin să zic că este absolut esenţial pentru spectacol să vină părinţi cu propriii lor copii... Publicul e împărţit în două. Părinţii stau într-o parte, copiii în cealaltă parte. E un spectacol foarte prietenos şi foarte intim, delicat construit, nu e forţat nimeni să participe. Metodele prin care am ales să participe nu aruncă reflectorul pe nimeni. Toată lumea participă în acelaşi fel. Dar, deşi e foarte delicat, discuţiile de după devin mai fierbinţi. E imposibil ca, după ce pleci de la spectacolul acesta şi te urci în maşină cu copilul, să nu discuţi despre corp. E imposibil".
Produs de Asociaţia Art No More, din Bucureşti, spectacolul "În numele Tatălui" vorbeşte "despre oameni și despre istorii personale, despre cum mediul religios interferează cu viața intimă, profesională și socială, despre schimbări, acceptări și suferință, despre formare și "zestre culturală"". Scriitoarea şi jurnalista Elena Vlădăreanu este autoarea textului care stă la baza spectacolului: "Am plecat la drum dorind să ascult cât mai multe voci, să aflu cât mai multe experienţe ale unor oameni care au crescut în medii religioase, care s-au desprins sau nu s-au desprins, care s-au desprins şi au redescoperit religia la o vârstă matură, într-un alt fel, mult mai radical, poate. A fost o cercetare. Am vorbit cu oameni, dar am şi citit mult. Am citit şi platforme online, unde se vorbea, se scria despre religie şi tot felul de cărţi".
Reacţiile celor care au venit să vadă spectacolul au convins-o pe Elena Vlădăreanu că această temă este importantă pentru ei: "Am fost foarte plăcut surprinsă că oamenii au venit şi au vorbit despre spectacolul acesta, că de fiecare dată s-au creat discuţii informale. După fiecare spectacol rămân grupuri de oameni vorbind despre propriile lor experienţe. Pare că tema asta a religiei, a religiozităţii, a vieţii religioase e în continuare foarte importantă. De fapt, nu pare, chiar este foarte importantă. Şi că pentru oameni este important ca această temă să fie tratată cu seriozitate şi în profunzime. Că lucrurile stau diferit şi sunt mult mai intense pentru noi. Că religia face parte din acest construct social care este identitatea, din corpul nostru social".
Dorinţa regizorului Robert Bălan a fost ca spectacolul "În numele Tatălui" să nu se poziţioneze într-o tabără sau alta. "Dorinţa mea a fost să nu lăsăm impresia că avem ceva împotriva religiei, a vieţii religioase de orice tip. De asta am ales să pun la început un monolog care promovează toleranţa religioasă, iar la final să închei cu un text despre ideea că Dumnezeu înseamnă iubire. Pentru că între ele sunt nişte monologuri în care se ating teme destul de grave, destul de incomode şi n-am vrut să lăsăm impresia că ne luptăm împotriva ideii de religie în sine. Ci mai degrabă că suntem pentru acceptarea tuturor formelor şi da, că trebuie să spunem că în viaţa religioasă există şi multe abuzuri. Important este să vedem cum viaţa religioasă din perioada copilăriei a creat şi lucruri bune pe mai departe. Cred că cea mai mare reuşită a spectacolului este că am reuşit să nu luăm partea nimănui".
Spectacolul face parte dintr-un proiect mai mare, "Teatru intim", în care intenţia regizorală este de a nu exista o distanţă între spectatori şi actori, în producţia despre care vorbim aceştia fiind Virgil Aioanei, Carmen Florescu şi Ozana Oancea. Regizorul Robert Bălan: "Ideea a fost să renunţ cât pot la mijloace teatrale clasice, să nu existe zona aceea în care actorul e pe scenă şi spune el adevăruri de pe scenă, ci să apropii publicul, să-l integrez în spectacol, dar fără să-l deranjez prea tare. Am încercat ca această interactivitate să fie cât mai puţin introdusă în spectacol, dar în aceaşi timp, publicul este participant şi nu este doar un simplu privitor".
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved