România deţine încă unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi zone cu înaltă valoare naturală din Europa.
România deţine încă unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi zone cu înaltă valoare naturală din Europa. Acestea sunt situate în mediul rural, în Transilvania, Maramureş, dealurile subcarpatice şi sud-vestul ţării, acolo unde practicile agricole tradiţionale, păşunatul raţional şi lipsa îngrăşămintelor au permis supravieţuirea unei diversităţi extraordinare de floră spontană şi faună sălbatică. Aceste zone reprezintă 30% din suprafata agricolă a ţării, respectiv 5 milioane de hectare, şi sunt asociate cu ferme de mici dimensiuni, de obicei familiale. Zona satelor săseşti din Transilvania este extrem de bogată în pajişti uscate care reflectă agricultura neintensivă practicată de sute de ani, pajişti bogate în habitate pentru multe specii de plante şi animalare care au dispărut din alte părţi ale Europei. Ben Mehedin, purtător de cuvânt al Fundaţiei Adept Transilvania: "Sunt acele terenuri unde agricultura practicată la scară mică, cu un impact minim asupra mediului, au făcut ca să avem, până în zilele noastre, o bogăţie naturală, o varietate mare de plante, animale, insecte şi fluturi. Si asta pentru că modul în care s-a făcut agricultura a permis, atât producerea de bucate, dar a permis şi sălbăticiunilor naturii să coexiste într-un mod armonios. Noi am derulat un proiect, cofinanţat prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român, care s-a desfăşurat în şase zone pilot, toate situate dincoace de Carpaţi, în Transilvania. Aceste zone se află în Munţii Harghitei, Sighişoara-Târnava Mare, alta între Târnava Mică şi Miercurea Nirajului, Munţii Zarandului şi o altă zonă se află în Valea Barcăului. In cadrul proiectului ne-am propus câteva lucruri, în primul rând, să scoatem în valoare aceste terenuri cu înalta valoare naturală, dar şi pe oamenii din aceste zone şi produsele lor".
Derulat în perioada 2013-2016 de către Fundaţia Adept Transilvania, proiectul a urmărit tocmai îmbunătăţirea stării de conservare a acestor pajişti şi a oferit asistenţă de specialitate şi idei de marketing pentru fermierii zonei, ne-a mai spun Ben Mehedin: "In cadrul proiectului am avut trei componente mari. Prima se referă la componenta de politici, cum s-ar putea ca din fondurile publice să fie sprijinite aceste zone, pentru că aceste zone sunt şi funizoare de bunuri publice. Prin agricultura cu impact scăzut asupra mediului, se generează şi acele bunuri publice pe care nu le vedem întotdeauna în produsul care e realizat în aceste zone. Si anume vorbim de aer curat, de ape mai pure, de polenizare, de agrobiodiversitate, vorbim de biodiversitate, de rezilienţa la schimbările climatice. O altă componentă pe care am avut-o în cadrul proiectului a fost studiul pieţei şi încercarea de a identifica o mai bună poziţionare pe piaţă a acestor produse, pentru că acestea sunt mai curate, mai sănătoase şi sunt gustoase. Si o alta componentă a fost instruirea unor facilitatori comunicatori sau agenţi de dezvoltare care să vorbească lumii despre păstrarea acestor tradiţii, să vorbească şi celor care ar putea să beneficieze de produsele acestea: gemuri, ceaiuri, miere, brânzeturi, produse din carne.Zonele acestea sunt zone în care s-au practicat o agricultura mixtă. Cel mai adesea au fost crescute, ca în orice gospodărie 1-2-3 vite. Un aspect important este cel al producerii fânului în cadrul creşterii animalelor mari. Se coseşte cel puţin o dată pe an, iar fânul este dus în staul, acolo unde o să stea vitele. Prin aceste fâneţe, zonele respective au dobândit o bogăţie floristică diferită faţă de altele zone unde se face o agricultură intensivă.
În ciuda valorii lor pentru comunităţile rurale şi pentru societate, cele mai multe din aceste păşuni, pajişti semi-naturale şi zone mozaicate, cultivate în regim extensiv, se află sub o presiune crescândă din cauza abandonului, intensificării activităţii agricole şi a schimbărilor în modul de folosire a terenurilor.De aceea proiectul a urmărit găsirea unor soluţii pentru menţinerea practicilor agricole tradiţionale, nu numai pentru supravieţuirea unor comunităţi rurale şi asigurarea unei hrane sănătoase pentru populaţie, dar şi pentru conservarea naturii.
Ben Mehedin: "Noi dorim să creăm un cadru sănătos în care aceste produse să fie recunoscute, să existe suficientă cerere, astfel încât cei care le fac să poată continua modul acesta de viaţă şi în afara subvenţiilor sau finanţărilor, prin forţe proprii, aşa cum s-a făcut de sute de ani. In general, o societate solidă se sprijină pe clasa de mijloc. Noi dorim o clasă mijlocie solidă a lucrătorilor în agricultură. Dacă aceşti mici producători nu sunt sprijiniţi, nu sunt ajutaţi, exisă riscul dispariţiei lor. Iar ei sunt custozii acestor terenuri. Ei sunt supuşi unui pericol în economia globală de astăzi, acolo unde nu se iau deciziile corect, pentru că aceste terenuri asigură securitatea hranei. Ele asigură sănătatea solului pe mai târziu. Din punct de vedere al producţiei agricole, aceste terenuri produc mai mult decât terenurile intensive, dacă ţinem cont de valoarea producţiei agricole şi costurile pentru obţinerea producţiei."
Fundaţia Adept împreună cu WWF România şi Fundaţia ProPark au organizat, recent, o conferinţă la nivel european pentru a explica modelul agricol practicat în Transilvania şi pentru a găsi soluţii la problemele care ameninţă supravieţuirea acestui peisaj remarcabil şi a comunitatilor locale.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved