După experienţa dureroasă a pierderii tezaurului naţional în Rusia în timpul primului război mondial, autorităţile române au luat în calcul adăpostirea valorilor Băncii Naţionale a României într-un loc cât mai sigur în timpul celui de-al doilea război mon
După experienţa dureroasă a pierderii tezaurului naţional în Rusia în timpul primului război mondial, autorităţile române au luat în calcul adăpostirea valorilor Băncii Naţionale a României într-un loc cât mai sigur în timpul celui de-al doilea război mondial. Astfel, s-a renunţat la ideea trimiterii valorilor naţionale în alte ţări şi mănăstirea Tismana, aflată într-o zonă montană din sud-vestul României, a fost aleasă drept cel mai sigur loc de păstrare.
Operaţiunea strict secretă de adăpostire a tezaurului naţional, care la începutul anului 1944 era de 231,22, tone din care 190,94 tone erau în ţară iar 40,27 în străinătate, a primit numele de cod "Neptun". La operaţiune au participat ministerele apărării şi de finanţe, Biserica Ortodoxă Română, Marele Stat Major al armatei române, serviciile de informaţii şi Societatea de Căi Ferate Române.
Muzeograful Ioan Lesenciuc de la Muzeul Tezaurului Băncii Naţionale a României de la Tismana a făcut o scurtă istorie a odiseii tezaurului de la jumătatea anilor 1940. "În perioada dintre cele două războaie mondiale, România îşi reface cantitatea de aur, dar vine un alt an nefast, anul 1944. După bătălia de la Stalingrad, frontul de est slăbeşte foarte mult. Ca urmare, armata germană în retragere era urmărită de armata sovietică şi tezaurul care se afla adăpostit la Banca Naţională era pus în pericol. În aprilie 1944, aliaţii bombardează puternic câmpurile petrolifere din Ploieşti şi Câmpina şi capitala Bucureşti, iar sediul Băncii Naţionale era în real pericol. Şi atunci s-a pus problema mutării tezaurului într-o zonă care prezenta siguranţă. Guvernul a făcut demersuri pe lângă două state, Turcia, care l-a anunţat că legile turceşti nu permiteau primirea tezaurului, şi Elveţia, care, la fel, a comunicat oficial faptul că ar fi dispusă să primească tezaurul, dar trecerea convoiului care ar fi conţinut tezaurul României prin centrul Europei, controlat de armata germană, prezenta un mare risc. Şi atunci, Antonescu a susţinut ca tezaurul să rămână pe teritoriul României, compact, să nu fie dispersat. A dat mână liberă Băncii Naţionale pentru a-şi ascunde valorile acolo unde considera că era un loc sigur."
După câteva întâlniri, bancherii români decid că locul cel mai sigur era mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monastic din Muntenia, de la sfârşitul secolului al 14-lea. "O întâlnire secretă în guvernatorul băncii Constantin Angelescu cu mitropolitul Olteniei Nifon Criveanu stabileşte detaliile acordării unui ajutor mănăstirii Tismana pentru repararea porţiunii afectate de incendiul din 1942. Banca Naţională acordă 50.000 lei pentru refacere şi cu acea ocazie se cade de acord ca tezaurul să fie ascuns în incinta mănăstirii. Va fi adăpostit într-un beci şi încă din 2 iulie 1944 Antonescu ordonă statului major să ocupe localitatea Tismana în aşa fel încât să organizeze transportul în bune condiţiuni şi depunerea tezaurului la mănăstire. Ceea ce şi întâmplă. Sunt rechiziţionate câteva vile de lângă mănăstire unde sunt cazaţi militarii care asigurau paza şi o parte din personalul băncii şi al guvernului care însoţeau tezaurul."
Pregătirile pentru operaţiunea "Neptun" erau gata, iar în vara anului 1944 începe derularea ei propriu-zisă, aşa cum spune Ioan Lesenciuc. "Transportul tezaurului începe de pe 2 iulie 1944, cu 5 dube ale băncii naţionale. Se fac 75 de curse într-un interval de 15 zile. Din Bucureşti au plecat însă mai multe maşini în mai multe direcţii pentru a se pierde urma celor care transportau tezaurul. La Tismana, militarii au fost îmbrăcaţi în haine de călugări în aşa fel încât să nu atragă atenţia celor care erau interesaţi în a pune mâna pe tezaur. După efectuarea lucrărilor de amenajare şi refacere a porţiunii afectate de incendiu, s-a străpuns tavanul beciului unde era ascuns tezaurul şi specialiştii de la Banca Naţională au decis ca tezaurul să fie mutat într-o grotă de lângă mănăstire. Înainte de a-l muta din beciul mănăstirii, a fost chemată o echipă de muncitori mineri din Valea Jiului care au amenajat grota unde urma să fie depus tezaurul. S-au turnat în jur de 100 de metri-cubi de beton în aşa fel încât tezaurul să fie păstrat în siguranţă fără ca niciun străin să nu aibă acces în interior."
Care a fost finalul fericit al operaţiunii? Cu detalii, Ioan Lesenciuc: "Tezaurul a stat la Tismana din septembrie 1944 până în februarie 1947 când banca naţională a fost reetatizată, guvernul Petru Groza a preluat puterea, s-a instaurat comunismul. A fost spart zidul, tezaurul a fost inventariat şi pe baza proceselor-verbale a fost dus şi depus în tezaurului băncii naţionale din Bucureşti."
În perioada 1944-1947, la Tismana au fost adăpostite 191 de tone de aur pur care aparţineau României şi aproximativ 2,7 tone de aur polonez care se afla în drum spre Grecia, încredinţat în 1939 României, înainte ca Varşovia să fie ocupată de trupele naziste. În afară de aceasta, România mai deţinea o cantitate de 40,7 tone aur care se afla la păstrare în băncile din Marea Britanie. În memoria acelei operaţiuni reuşite, pe 26 iulie 2016, Banca Naţională a României a inaugurat Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana, amenajat în peştera din apropierea mănăstirii.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved