În România, locuiesc peste 4,8 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 34 de ani, conform unei cercetări întreprinse în trimestrul doi din 2016 de Institutul Naţional de Statistică.
În România, locuiesc peste 4,8 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 34 de ani, conform unei cercetări întreprinse în trimestrul doi din 2016 de Institutul Naţional de Statistică. Dintre ei puţin peste jumătate erau ocupaţi, ceea ce în limbaj de specialitate nu înseamnă neapărat că aveau o slujbă stabilă, ci că au lucrat cel puţin o oră într-o săptămână pentru a obţine un venit. Aproape trei sferturi (74,6%) dintre tinerii ocupaţi erau salariaţi, în marea lor majoritate cu regim de lucru permanent: cam 50% lucrau în sectorul serviciilor, 28% în industrie şi construcţii şi 21% în sectorul agricol. Cei care lucrează în agricultură au o situaţie aparte, nu tocmai fericită, după cum o descrie Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de Statistică. "A lucra în sectorul agricol înseamnă în cea mai mare măsură, din păcate, a lucra în gospodăriile de subzistenţă. Există, bineînţeles, şi o parte modernizată a agriculturii sau a vieţii rurale, dar, în general, şi ea este organizată tot pe tipul unei structuri familiale, adică produc în primul rând pentru a satisface nevoile de consum ale unui grup restrâns, familial. Aceşti oameni sunt, însă, din punct de vedere statistic consideraţi persoane ocupate sau persoane care lucrează. Dar, din punctul de vedere al realităţii mai profunde, ocupaţia lor este una care are un aport social şi economic mai mic sub ceea ce ar fi putut să realizeze dacă ar fi avut posibilitatea să lucreze în cadrul unor întreprinderi agricole mai dezvoltate, cum ar fi fermele de tipul celor din Vestul Europei sau din SUA."
În acelaşi timp, peste 2,3 milioane de tineri erau inactivi, dintre aceştia doar puţin peste 270.000 fiind şomeri, adică oameni care încercau să se integreze pe piaţa muncii sau care au fost incluşi, la un moment dat, în forţa de muncă a României. Restul se aflau încă în diverse etape de şcolarizare. În afara lor, aproximativ un milion de tineri, reprezentând 19,9% din populaţia ţintă a anchetei şi 28% din numărul tinerilor care îşi încheiaseră studiile, nici nu lucrau şi nici nu erau cuprinşi în educaţia formală. Procentele acestea constituie o tragedie, consideră Mihai Dragoş, preşedintele Consiliului Tineretului din România. "Alte cercetări arată că, dacă se depăşesc 4 luni de inactivitate de acest tip, există consecinţe asupra întregii vieţii a unui tânăr în sensul în care vor tinde să aibă slujbe mai puţin constante, să fluctueze mai des între perioade în care au şi n-au slujbe, să progreseze mai greu în carieră şi să accepte salarii mai mici."
Dacă cei care abandonează şcoala de timpuriu o fac, adesea, din cauza sărăciei, tinerii care-şi termină studiile se opresc, în proporţie de 53%, la nivelul instituţiilor medii de educaţie. Doi din cinci tineri români consideră căle e suficient liceul ca ultima şcoala absolvită, neavând intenţia de a urma o facultate, deşi absolvenţii de universitate îşi găsesc mult mai uşor de lucru. Cele mai de succes metode de găsire a unui loc de muncă sunt contactarea directă a angajatorului (49,3% dintre tinerii care lucrau găsindu-şi locul de muncă actual trimiţându-şi CV-ul la instituţia sau firma vizată) şi apelul la rude, cunoştinţe sau prieteni (metodă prin care 28,8% dintre tineri şi-au găsit de lucru). Recomandarea cunoştinţelor e ceva firesc consideră Vladimir Alexandrescu, iar Mihai Dragoş completează: "Referitor la modalitatea de angajare, e interesant că în jur de 30% se angajează apelând la prieteni, cunoştinţe, rude - PCR, cum se spunea în comunism. Şi în străinătate acest sistem de relaţii - networking cum se spune în engleză - contează. A avea o reţea de cunoştinţe, a cunoaşte diverşi oameni, profesionişti în anumite domenii, precum şi angajatori pot fi lucruri folositoare."
Cei care reuşesc să se angajeze sau să aibă o ocupaţie remunerată nu sunt, pe de altă parte, prea dispuşi să se deplaseze prea a-şi îmbunătăţi situaţia. Dintre tinerii care lucrează, doar 3,8% îşi schimbaseră reşedinţa pentru a obţine un alt loc de muncă, cei mai mulţi având vârsta între 25-29 de ani. În acelaşi timp, doar 20% dintre tinerii fără loc de muncă ar fi dispuşi să se mute pentru a-şi găsi un loc mai bun de muncă. Vladimir Alexandrescu. "Mobilitate are un dublu sens, e vorba de mobilitatea celor care sunt deja angajaţi şi mobilitatea celor care nu sunt angajaţi şi care ar putea avea un loc de muncă în altă parte decât în oraşul sau comuna unde locuiesc momentan. Pe de altă parte, faptul că avem atâţia tineri care pleacă peste mări şi ţări, ar veni să infirme această idee. Pentru cei mai activi şi mai bine pregătiţi dintre tineri nu contează unde este locul de muncă. Dacă-l găsesc la o distanţă de o mie de kilometri de casă, se duc acolo."
Ce explicaţi are un reprezentant al tinerilor pentru această situaţie? Mihai Dragoş. "Există o reticenţă destul de mare în rândul tinerilor de a se muta şi de a-şi căuta un loc de muncă în afara localităţii de reşedinţă. Dar asta ţine şi de politicile de locuire concepute de stat. Cum reuşeşte statul să-i ajute pe tineri să-şi găsească o locuinţă cu chirie pe care să şi-o poată permite? Aici mă refer şi la nivelul salariului minim pe economie. E dificil pentru o persoană angajată pe salariul minim care are de plătit în jur de 150-200 de euro pe lună pentru chirie într-un oraş mare să se descurce cu un venit net în jur de 1.500 de lei. Pur şi simplu nu rentează să te muţi, dacă ai un salariu mic."
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved