Traficul de minore şi violenţa de gen

Conform Comisiei Europene, între 2015 și 2016, mai mult de jumătate (56 %) din traficul de persoane din UE a avut drept scop exploatarea sexuală, iar aceasta rămâne forma cea mai răspândită. În acest context, cum probabil era de așteptat, femeile și fetele au reprezentat peste două treimi (68 %) din victimele înregistrate. Procentul acesta ar urca la 77%, dacă am elimina datele statistice referitoare la Marea Britanie care, între timp, nu mai este membră a UE. Primele cinci țări europene de cetățenie a victimelor au fost România, Ungaria, Țările de Jos, Polonia și Bulgaria. Situația nu pare să se fi schimbat prea mult în prezent, România fiind și în 2018, una din țările sursă ale traficului de ființe umane din Europa, conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, iar circa jumătate din numărul total al victimelor sunt minore, adică niște copile. Unele din aceste copile care reușesc cumva să scape din acest tip de sclavie contemporană ajung în îngrijirea activistei Iana Matei, cea care a deschis la Pitești, în urmă cu 20 de ani, un adăpost pentru protejarea și reintegrarea în societate a victimelor traficului de ființe umane. 

În timp, organizația non-guvernamentală înființată de ea, Reaching Out Romania, a ajutat peste 600 de victime ale exploatării sexuale să-și refacă viața, după cum ne spune chiar Iana Matei.  "Am început cu un apartament închiriat, apoi numărul fetelor a crescut. Cred că în anul 2000 a fost atins apogeul. La început, fetele au luat-o pe ruta fostelor țări iugoslave. Ulterior, am construit un centrul pentru ele, iar anul trecut, am construit alt centru cu 6 locuri pentru că nu mai facem față. În total, în cele două centre sunt 18 locuri, iar în prezent, la noi sunt 12 fete. Cel de-al doilea centru, centru de tranzit cum îi spunem noi, pe care am început să-l construim anul trecut nu e gata încă. Și mai avem locuri și într-o fermă de lavandă la Craiova, pentru că noi am creat o alternativă pentru fetele care nu vor să-și continue studiile. Majoritatea vin din mediul rural și la ferma noastră de lavandă le învățăm cum să-și dezvolte propria afacere. Acum fetele de la noi din centru au vârste între 12 și 14 ani și din punctul meu de vedere, ar trebui să vorbim despre pedofilie, nu despre trafic de persoane. Nu este violența împotriva femeii, ci este violență împotriva copilului."

Dacă la ferma de lavandă, aceste fete au ocazia de a dobândi unele abilități necesare găsirii unui loc de muncă sau unei modalități de auto-întreținere în afara prostituției, la adăpostul pus la dispoziție de organizația Ianei Matei, li se oferă și consiliere psihologică. Traumele victimelor sclaviei sexuale sunt specifice, greu de depășit și se hrănesc din experiențele dinainte de a fi exploatate. Ele au un deficit de încredere în sine cauzat, de multe ori, de lipsa de afecțiune cu care au crescut în familie. Aceste probleme pre-existente sunt exploatate de traficanți și ies cel mai bine în evidență prin metoda "loverboy", una dintre cele mai eficiente căi de racolare și păcălire a fetelor în vederea traficării. Prin această metodă, traficantul le seduce pe fete şi apoi, exploatând sentimentele lor de iubire, le obligă să se prostitueze pentru el. Iana Matei despre traumele dinainte şi după perioada când au fost exploatate.  

"Prin metoda de recrutate "loverboy", identitatea copilului este, de fapt, asediată și atacată în întregime. Se accentuează lipsa de sine a acestor copile. E vorba de copii care nu știu ce înseamnă dragostea și de aceea, sunt foarte ușor de racolat. Din păcate, devin dependente de sex. Dacă-și încep viața sexuală la 11 sau 12 ani și au câte 10/15 clienți pe zi, apare un anumit tip de dependență de care nimeni nu vorbește. Mai mult decât atât. Tot aceste fetițe sunt arătate cu degetul. În acest context, unora le vine foarte ușor să le judece și să le pună la zid ca și cum ele sunt vinovate pentru ceea ce li se întâmplă. Primele trei luni sunt extrem de dificile pentru că tot ce vor să facă este să se întoarcă în mediul de unde au venit. Instituțiile statului nu ne sunt de mare ajutor în acest sens. De pildă, prin lege, orice copil trebuie să meargă la școală. Doar că fetele scăpate din sclavia sexuală nu se pot întoarce prea curând la școală"

De aceea, este nevoie de o abordare integrată în privința traficului de ființe umane. Ministerele educației și sănătății, ministerul de interne, ministerul justiției și direcțiile de combatere a criminalității organizate ar trebui să lucreze împreună. Iar toate ar trebui să conlucreze cu organizațiile non-guvernamentale care cunosc foarte bine situația și nevoile de la firul ierbii, lucru deficitar în prezent, consideră Iana Matei. În plus, în mentalul colectiv ale comunităților rurale din care provin majoritatea acestor fete, blamarea victimei este un loc comun, iar exploatarea sexuală nu este înțeleasă pe deplin drept ceea ce este: un tip de violență de gen, îndreptată contra femeilor. Cel mai adesea, această atitudine de blamare este întâlnită în cazul victimelor unui alt binecunoscut fenomen care afectează femeile: violența domestică. 

Elena Samoilă, coordonatoare de programe în cadrul Centrului FILIA, asociație care militează pentru drepturile femeilor, ne descrie această mentalitate.  "Blamarea victimei la nivelul societății este destul de mare. De multe ori, victima este învinovățită și pentru faptul că alege să rămână într-o relație abuzivă sau dacă trece printr-un episod de violență, agresorului i se găsesc scuze, uneori. "Trebuie să fi făcut femeia ceva", se zice. În concluzie, trăim într-o societate unde femeile sunt blamate pentru suscitarea violenței pe care tot ele o îndură. Iar bărbaților, care de cele mai multe ori sunt agresori, și le justifică acest comportament"

În plus, experţii avertizează deja că în perioada actuală, numărul cazurilor de violenţă domestică a crescut în toată lumea, multe femei fiind obligate de împrejurări să rămână blocate laolaltă cu parteneri agresivi.