Tricentenar Dimitrie Cantemir

Modelul liderului politic intelectual în istoria Europei a apărut în anchitatea romană, primul exemplu fiind împăratul Marcus Aurelius din secolul al doilea al erei creștine. Niccolo Machiavelli în "Principele", celebra sa carte despre buna guvernare, afirmă că un principe intelectual va găsi întotdeauna soluții bune pentru conducerea politică. În istoria României un principe intelectual a fost cel al Munteniei Neagoe Basarab, de la începutul secolului al 16-lea. Însă cel mai cunoscut a fost principele Moldovei Dimitrie Cantemir de pe urma căruia a rămas o vastă operă în câteva domenii cum ar fi istoria, geografia, morala, știința politică, muzica.

Dimitrie Cantemir s-a născut în 1673 ca fiu al principelui Moldovei Constantin Cantemir și a primit o educație tipică pentru un fiu de principe al timpului său. S-a educat în capitala Imperiului otoman, de la 14 până la 37 de ani locuind şi studiind pe malurile Bosforului. Opera sa cuprinde clasicele scrieri "Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea", "Descrierea Moldovei", "Istoria ieroglifică", "Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului otoman". Alte cărți nu mai puțin importante sunt "Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor", "Colecția orientală", "Prescurtare a sistemului logicii generale", "Cercetarea naturii monarhiilor", "Viața lui Constantin Cantemir poreclit cel Bătrân, domnul Moldovei", "Sistema religiei mahomedane", "Cartea științei muzicii". Ca recunoaştere a meritelor sale deosebite aduse la ştiinţa timpului său, în 1714, la 41 de ani, Cantemir a fost ales membru al Academiei Regale din Berlin. Numele său a fost citat de celebrul istoric englez Edward Gibbon (1737-1794) în cartea "Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului roman" şi de istoricul american al ştiinţei Allen G. Debus (1926-2009) într-o carte despre chimistul flamand din secolul al 16-lea Jan Baptist van Helmont.

Ca lider politic, cariera lui Dimitrie Cantemir nu a fost la fel de impresionantă ca aceea de intelectual. Ajunge principe al Moldovei cu numele în 1693, la 20 de ani, la moartea tatălui său. După 17 ani, în 1710, ajunge principe a doua oară, dar numai pentru un an. Se alătură lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar înfrângerea rușilor la Stănileşti, în 1711, fac ca el să piardă tronul. Pleacă în exil la curtea lui Petru cel Mare în calitate de consilier al acestuia și în 1723, la 50 de ani, încetează din viață.

Anul 2023 a fost proclamat ca An Cantemir deoarece se împlinesc 350 de ani de la nașterea sa și 300 de ani de la moarte. Cu această ocazie, expoziția de manuscrise și cărți de la Biblioteca Academiei Române dedicată lui a fost un eveniment așteptat. Academicianul Răzvan Theodorescu a ținut să repete un adevăr despre Cantemir, și anume că a fost o personalitate europeană tipică vremii sale care a apropiat două lumi culturale, Occidentul și Orientul. 

"Despre Cantemir se știu atâtea lucruri și încă altele rămân să fie descoperite. Îmi amintesc acum câțiva ani la Academia Națională din Bruxelles, Academia belgiană, s-a organizat un colocvium despre europenitatea lui Cantemir. În cazul acesta, noi am dat un mare european. Nu trebuie uitat niciodată că "Descriptio Moldaviae" a fost o comandă care făcea parte din mai multe comenzi ale Academiei din Berlin, care cerea diverse "descriptiones" ale unor teritorii levantine. Interesul acesta, mai ales al Prusiei, pentru lumea Levantului era foarte puternic și de aici venea și cererea către Cantemir. Nu trebuie să ne sfiim, conjuncturile politice nu trebuie să ne influențeze prea mult în unele situații și acum este asemenea situație, când vom spune că Dimitrie Cantemir a devenit membru al Academiei din Berlin în calitatea sa de prinț rus. În momentul în care regalitatea prusiană a vrut să-i facă lui Petru cel Mare o acoladă a fost ales omul cel mai cultivat din Imperiul Rus, și pe el, pe fostul voievod al Moldovei, l-au propus în acest sens. Cantemir a unit cultura tradițională a acestui spațiu, cultura otomană cu cultura rusească. Este din acest punct de vedere un pion al europenității în zorii în care se deschidea o nouă Europă, Europa premodernă."

Constantin Barbu, editor al operei lui Dimitrie Cantemir, s-a referit la manuscrisele care formează o parte din expoziția dedicată savantului. 

"De la Cantemir au rămas aproximativ 200 de volume. Până acum am tipărit 104 volume. Am reușit să întregesc două manuscrise ale lui Cantemir, ele sunt acum manuscrise Cantemir întregi și la Moscova și sunt și aici, la București. De asemenea, am adus multe manuscrise inedite de Cantemir de nu se știa nici titlul lor. Aici sunt mai multe manuscrise, inclusiv două capitole din "Descriptio Moldaviae", scrisul e al sinologului german Gottlieb Siegfried Bayer, profesor la Universitatea din Petersburg. Dar manuscrisele lui nu se găsesc numai în Rusia, ele se găsesc și la Academia din Berlin. Am adus și cele 15 manuscrise de la Academia din Berlin."

Triplul centenar Cantemir din 2023 readuce în atenția publicului român o personalitate culturală remarcabilă. A fost însă tot la fel de mult și una europeană.