Universitatea Bolyai

Disputa româno-maghiară din secolul 20 a avut și un capitol academic legat de Universitatea din Cluj. Continuatoare a tradiției Colegiului iezuit înființat aici în 1581 și al universității cu predare în limba maghiară înființată în 1872, Universitatea clujeană a devenit obiect de dispută mai ales după ce românii ceruseră în timpul revoluției din 1848 o universitate în limba română, acea doleanță nefiindu-le îndeplinită. După 1918, când Transilvania intră în componența României, la Cluj se înființa Universitatea "Ferdinand I" iar vechea Universitate "Franz Joseph" se refugiază la Szeged, în Ungaria, până în 1940. La intrarea Ardealului de Nord în componența Ungariei, în august 1940, Universitatea maghiară revine de unde plecase. Era rândul Universității române să se refugieze, la Sibiu, urmând ca ea să revină la Cluj după 1945, când România reprimește Transilvania de Nord. Pentru a satisface ambele doleanțe, comuniștii decid să se înființeze două universități la Cluj, una română denumită "Victor Babeș" după numele unui mare medic român, și cealaltă maghiară denumită "Janos Bolyai" în onoarea unui mare matematician maghiar. În 1959 cele două vor fuziona și va apărea actuala Universitate "Babeș-Bolyai".

Janos Fazekaș a fost unul dintre liderii minorității maghiare în anii comunismului. Într-un interviu acordat în anul 2002 Centrului de Istorie Orală din radiodifuziunea Română, Janos Fazekaș considera că Nicolae Ceaușescu a fost cel care a făcut ca Universitatea Bolyai să dispară. "Să vă spun cu şovinismul lui Ceauşescu. Când el a pornit şi a formulat în programul partidului omogenizarea socială şi naţională a societăţii, el prin aceasta înţelegea asimilarea forţată a minorităţii naţionale şi crearea unui popor unic, o naţiune de tip nou. El a organizat desfiinţarea Universităţii Bolyai, la care a ajutat la timpul respectiv Ion Iliescu, atunci era preşedintele studenţilor democraţi. A organizat la Cluj Conferinţa Naţională unde să ia cuvântul studenţi români şi maghiari în care să se ceară unificarea celor două universităţi, dar cu scopul ca treptat să dispară universitatea Bolyai. Şi când a fost Conferinţa Naţională a Studenţilor, Ceaușescu s-a dus şi l-a întrebat pe Gheorghiu-Dej: "Tovarăşe Dej, ce să facem, cer studenţii să se unifice cele 2 universităţi!" Atunci Gheorghiu-Dej a răspuns: "Să ascultăm de tineret, că tineretul totdeauna vede înainte!" Şi a intrat Dej în hora asta şi l-a convins să ia şi cuvântul la conferinţă."

Janos Fazekaș a încercat să salveze Universitatea Bolyai însă nu a reușit.  "Eu atunci eram la spital la Otopeni şi m-am externat și i-am spus lui Gheorghiu-Dej: "Tovarăşe Dej, cum aţi putut să faceţi aşa mare greşeală? Dumneavoastră aţi uitat că în 1947 atunci când aţi venit de la Tratatul de la Paris şi aţi vorbit de la Oradea aţi spus următorul lucru?: am primit înapoi Ardealul de Nord, dar nu l-am primit înapoi ca aşa-zis drept istoric, nu l-am primit înapoi că majoritatea sunt români, nu l-am primit înapoi pentru că am participat la ultima parte a războiului împotriva lui Hitler, ci l-am primit înapoi datorită politicii democratice dusă de partidul nostru, de guvernul Groza. Asta am spus şi atunci i-am arătat ziarul unde scria că tovarăşul Dej a avut o misiune ușoară la Tratatul de la Paris când a arătat că exista o universitate maghiară, o altă universitate maghiară la Târgu Mureş pentru medicină, Academia de Arte Plastice maghiară, Conservatorul maghiar la Cluj, când am avut învăţământ organizat în limba maghiară."

Erno Gall a fost prorector al Universității Bolyai. Într-un interviu din 1995 el sublinia momentele grele din viața universității maghiare din perioada stalinistă.  "Au existat aceste două Universităţi după '45 la Cluj şi s-a înjghebat o oarecare colaborare între ele. Această colaborare era firească şi necesară şi în conformitate cu ideologia vremii, cu ideologia internaţională, care a "propovăduit" prietenia. Profesorii care au lucrat acolo au trecut și prin perioada stalinistă, mai ales după '49, când cei doi rectori ai acestei Universităţi au fost arestaţi şi au fost condamnaţi în procese staliniste. E vorba de Ludovic Csegher, care a fost rectorul Universităţii, un medic şi Balogh Edgar, alt rector. În acei ani desigur că nivelul învăţământului a scăzut şi au fost anii în care această universitate nu putea fi taxată mai mult decât o şcoală medie, în nici un caz o universitate modernă nu putea fi considerată. Spre norocul meu în 1952-53, mai ales după moartea lui Stalin, situaţia s-a ameliorat şi universitatea a cunoscut într-adevăr o perioadă de relativă creştere şi dezvoltare spirituală. Profesorii nu au fost schimbaţi, au crescut cadre noi."

Erno Gall credea că soarta universității pe care a condus-o a fost pecetluită după revoluția anticomunistă din Ungaria din 1956.  "A venit în '56 revoluţia maghiară care era un eveniment şi o cotitură dramatică şi tragică. Cu mai multe sensuri. Și sub impulsul evenimentelor din Ungaria intelectualitatea maghiară din Cluj, mai ales scriitorii, au început să critice. Adică s-a născut o mişcare de contestare a stărilor antecedente şi acest curent şi acest suflu de eliberare relativă sigur că a influenţat şi studenţii şi profesorii. Studenţii au elaborat un memorand în care au cerut anumite drepturi şi am ajuns într-o situaţie destul de contraditorie. În suflet şi-n cuget eram alături de ei, dar ca prorector a trebuit să fac faţă tuturor complicaţiilor şi greutăţilor. A urmat un val de represalii. Mulţi studenţi şi mulţi profesori, mai ales cadre tinere au fost arestaţi în 1957, când a venit valul de represiune."

În ciuda istoriei agitate dintr-un secol agitat, Universitatea "Babeș-Bolyai" este astăzi una multiculturală. Este însă un exemplu pozitiv de cum o istorie problematică poate genera un model viabil.