Ursul, lupul și râsul - o bogăție, nu o problemă

Programul internațional Life - Euro Large Carnivores, finanțat parțial de Uniunea Europeană și din care face parte și România, privind coexistența dintre oameni și carnivorele mari în Europa, se apropie de sfârșit. Timp de aproape cinci ani, prin cooperare transfrontalieră și comunicare, s-au căutat cele mai bune soluții care să demonstreze că ursul, lupul și râsul sunt o bogăție, nu o problemă. Și care să permită acestor minunate animale să trăiască în habitatele lor, intreferând cât mai puțin posibil cu oamenii. 

De altfel, coexistența dintre noi și carnivorele mari a presupus de-a lungul secolelor nesfârșite compromisuri și adaptări de ambele părți. Dezvoltarea explozivă a așezărilor umane și infrastructurii în ultimii 100 de ani a restrâns însă dramatic habitatul animalelor și a perturbat semnificativ viața și activitatea speciilor. După cum arată organizația World Wide Fund, activități precum exploatările forestiere, extinderea infrastructurii de transport, extinderea zonelor turistice, a construcțiilor și a fermelor, culesul intensiv al fructelor de pădure sau vânarea excesivă a speciilor care constituie baza trofică principală a carnivorelor mari au avut fiecare în parte un impact major asupra comportamentului urșilor, lupilor și râșilor. 

Care sunt principalele probleme în acest moment în țara noastră și care sunt principalele cauze ne spune Marius Berchi, expert WWF și manager al proiectului LIFE EuroLargeCarnivores implementat în România : "Problemele cu care ne confruntăm aș zice că derivă din faptul că zonele în care omul își desfășoară activitățile se extind tot mai mult, știm foarte bine, și se suprapun cu zonele și habitatele sălbatice. Și acest lucru are, de fapt, efecte directe asupra sa - și aici putem da exemplu atacurile asupra oamenilor, sau efecte indirecte cum sunt diversele tipuri de pagube materiale și pierderi economice. Mai intervin și practicile de management al faunei precum hrănirea complementară, care contribuie la obișnuirea animalului cu omul, și bineînțeles managementul deficitar al deșeurilor. Dacă e să ne referim la om, bineînțeles ursul poate cauza un atac, chiar și decesul. Nu există date recente din care să reiasă atacuri ale lupilor asupra oamenilor."

Ca să aibă un succes real și de durată, reducerea numărului și a impactului conflictelor dintre oameni și carnivorele mari este un proces care necesită un dialog și o colaborare continuă, dar și consens între toți actorii principali implicați. Este vorba de factorii de decizie, administrațiile și comunitățile locale, agențiile pentru protecția mediului, gărzile forestiere și de mediu, gestionarii fondurilor cinegetice, gestionarii fondurilor forestiere, crescătorii de animale, instituțiile de cercetare, universitățile, ONG-urile, operatorii de turism și alții. Ce a încercat să facă WWF România în acest sens, ne spune Marius Berchi : "Am reușit vizavi de pagube să propunem o măsură de plată în Planul Național Strategic elaborat în cadrul Politicii Agricole Comune, în urma căreia crescătorii de aniale ar putea în sfârșit beneficia de ajutor financiar pentru a achiziționa echipamente și a-și spori măsurile de prevenție. Iar măsura despre care vorbeam vizează achiziționarea de echipamente, cum ar fi garduri electrice, câini ciobăneșți sau chiar tomberoane anti-urs. 

Apoi am reușit să punem bazele unei platforme regionale pentru coexistență la nivelul Munților Apuseni. Din aceasta fac parte crescători de animale, vânători și foarte mulți reprezentanți de la majoritatea instituțiilor care sunt direct interesate de acest subiect. Un alt rezultat important e faptul că am încercat și cred că am și reușit să contribuim măcar puțin la creșterea capacității instituțiilor. Am reușit să organizăm câteva traininguri și o să dau două exemple: unul a avut loc în toamna anului trecut și se referea la implementarea sistemului de evaluare și monitorizare a populației de lupi la nivel național și unul are loc chiar zilele acestea. Acesta vizează echipele de intervenție rapidă din care fac parte primari, jandarmi, vânători și medici veterinari. 

Am desfășurat activități de informare în rândul fermierilor în legătură cu pașii pe care ar trebui să îi urmeze dacă au pagube pentru a obține acele compensații. Am donat echipamente de prevenție în cadrul proiectului - câteva garduri electrice și câini sau chiar sprayuri anti-urs. O contribuție importantă am avut și pe partea de legislație și politici, încercând să menținem oarecum un echilibru în vederea asigurării unui management cât de cât echilibrat al al urșilor și am avut o contribuție relativ importantă la dezvoltarea Planului Internațional de Acțiune pentru Conservarea Carnivorelor Mari în Carpați."

În Europa, populația de lupi, urși, râși și alte animale sălbatice a crescut în ultimul deceniu. Potrivit statisticilor, aici trăiesc peste 18000 de urși, din care peste 6700 în România. Iar din cei 9000 de rași recenzați pe continent, 1200 se află în țara noastră. În pofida importanței lor, lupii au fost exterminați din majoritatea regiunilor europene în ultimele două secole, ajungând la un număr minim la mijlocul secolului XX. În România, ei nu au dispărut însă niciodată, datele oficiale arătând o populație stabilă, de 2.500 până la 2.900 de lupi, răspândiți în zone de dealuri înalte și de munți de joasă altitudine.