Mahmureala dimineţii de după referendum face ca lucrurile să se vadă un pic diferit. Americanii ne sfătuiesc să avem grijă ce ne dorim, că s-ar putea să se întâmple.
Mahmureala dimineţii de după referendum face ca lucrurile să se vadă un pic diferit. Americanii ne sfătuiesc să avem grijă ce ne dorim, că s-ar putea să se întâmple. Cu o participare semnificativă la un vot clar prin rezultate, britanicii au spus că vor ca ţara lor să nu mai fie în Uniunea Europeană. Se declanşează, astfel, un mecanism extrem de complex de ieşire din uriaşul mecanism european. La final s-ar putea să putem spune că ieşirea din Uniunea Europeană a fost cel mai important proiect derulat de Londra în planul construcţiei europene.
Ieşirea Marii Britanii este un fenomen complex care va afecta multe domenii, mai puţin moneda comună, care nu funcţiona în Marea Britanie, şi mentalitatea pro-europeană, care lipseşte pentru majoritatea cetăţenilor britanici. Desigur, sunt multe aspecte necunoscute ale acestui proces, iar multe dintre anticipări nu vor fi confirmate. De fapt, situaţia aduce cu trecerea de la comunism la capitalism, trăită în Estul european, după 1989. Adică, nimeni nu ştia cum se face aşa ceva pentru că nu se pusese vreodată problema ieşirii paşnice de sub influenţa comunismului sovietic. Atunci, aici, în Est, nu poporul vorbea, ci forţa dictaturilor. În lumea democratică europeană, însă, nu forţa liderilor are ultimul cuvânt, ci poporul porunceşte liderilor, inclusiv prin referendum.
Deşi a fost un proiect adresat eminamente cetăţenilor, unificarea Europei s-a lovit de mai multe ori de efectul de referendum. În 1975, la scurt timp după chinuita sa aderare la Comunitatea Europeană de atunci, Marea Britanie a făcut un referendum asupra acestei implicări, dar atunci au câştigat pro-europenii. Şi au câştigat atât de clar că, mult timp, cuvântul referendum nu a mai fost pronunţat dincolo de Canal. Puţini ne mai amintim de demult dispăruta idee de Constituţie europeană, atât de la modă cu un deceniu în urmă. În iunie 2005, 3 milioane de olandezi au spus, la urne, că vor aşa ceva, dar 4,7 milioane au respins ideea. Era primul referendum în Olanda în ultimele 2 secole şi era consultativ. Dar Constituţia europeană a fost aneantizată şi cu vocea francezilor care, cu câteva zile înainte, respinseseră şi ei acest proiect.
Nu mai departe de decembrie trecut, danezii au votat, la un referendum, menţinerea derogărilor de la reglementările privind justiţia şi afacerile interne, domenii intens reproşate României. Danezii primiseră aceste favoruri în 1992, când respinseseră, tot prin referendum, tratatul de la Maastricht, cel care instituie Uniunea Europeană însăşi. Danemarca este, alături de Marea Britanie şi de Suedia, una dintre ţările UE care nu au introdus moneda comună, euro. Ea a intrat în organizaţia comunitară, în 1973, împreună cu Marea Britanie, alături de care constituise o organizaţie paralelă, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. S-a mai ţinut un referendum şi în 1993, iar Danemarca a aprobat Tratatul de constituire a Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht. Între timp, textul fusese îmbunătăţit cu derogări importante, fapt care l-a făcut acceptabil pentru vocea poporului danez. Este puţin probabil ca derogările să fi salvat destinul european al Marii Britanii, deşi, iată, ameninţarea cu referendumul, cu vocea poporului, a funcţionat în construcţia europeană. Discuţia despre apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană este, însă, mult prea amplă, peste orice negociere a unor detalii. În plus, s-ar putea ca un teoretic referendum în celelalte 27 ţări din Uniunea Europeană să susţină despărţirea de Marea Britanie cu procente mult mai mari decât cele reuşite, acum, de Farange, Johnson and Co.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved