Ghiftul tu-ayińe Hoţul în vie
Treaţe Ghiftul pri tu cale, Trece un ţigan la vale
Pri la –ayińea di sum vale, Lângă vie pe-o cărare
Ca tu meslu-al Yizmaciune, Cam prin luna lui Răpciune
Când auule s-coapte, bune, Când se coace via bine
Ş-calarusile lâiescu Şi-are boabele-negrite
Ş-yin di măcă” canda ţ-grescu. De te-ndeamnă: ”Hai şi-nghite!”
Veade Ghiftul şi l’i-fug bale; Ţiganul cu gura apă
Sta, s-acumtină din cale Stă, se-ntoarce dintr-o dată
Ş-dzăţe singur: Bune ş-fură: Şi şopteşte:”Bune-mi par
Dicât, bune sun şi-n gură. Iar în gură …ce mai, sar!
S-pot ca s-intru, că-i aproape: Pot să intru, e aproape
Pân tu ayińe nu-s dau ceape. Vorbă e – nu mai încape –
Ş-ghine-i s-intru. Ma pândarlu? O fi paznic? Las’ să fie;
Nu va-ńi umflă el sămarlu? Mă beleşte de-i în vie.
S-bagă măna s-mi-acâţare- De mă prinde, că-s tăciune
S-vină preftul tri ngrupare. Preoţi chem la-ngropăciune.
Ştiu, lu-am oaspe şi-di-altă oară, Îl cunosc din altă seară
Dit ayińiea di la moară: Când în via de la moară
Mi-are frăntă di băteare Mi-a umflat cocoaşa bine
Tri nă ţeapă ş-heamă moare. Pentru-o ceapă,trei măsline.
Ai ma ghine să-ńi trag calea; Ia să-mi văd de drum, şi pace!
Ved mi măcă canda chealea; Scap şi pielea mea de ace.
Ş-taha fudzi ş-imnă ninti. Cică pleacă tot-nainte
Ma ayińea u-are-n minte. Însă via-i umblă-n minte.
S-toarnă iara di-u mutreaşte Iar se-ntoarce şi priveşte
Şi ună boaţe canda l’i- greaşte: Şi o voce îi şopteşte:
Intră, ţe stai ? Intră glare Intră, ce stai? Intră fraiere
Nu –are vărnu, nu ti aspare; Nu e nimeni. Nu apare
Nu-i pândarlu, că-i diparte” nici un paznic că-i departe
Doarme, vahi di vărnă parti; Sforăie întors pe spate.”
…” Ai va s-intru şi iţi s-hibă. …”Hai să intru, ce-o să fie
De ş-pândarlu d-iu si ştibă? Paznicul de un’să ştie?
Ş-vedz că doarme. Ia, că ńi-ţăne Cred că doarme. Păi ce-s rob ?
Canda, na! va s-lu-aflu ş-măne? Se trec — nu gustai un bob.
Şi s-mi vedă, fuga frate; De mă vede, fuga frate;
Vahi, cicioarle s-ninviţate? Ce-am picioarele legate?
Ş-până s-grească, ş-până s-vină, Pân’ să strige, pân’ să vină
Barim păntica ńi-u mplină.” Mi-o plesni burta de plină !”.
Dzăţe ş-nuntru el s-arucă Zise şi intră în grabă
Ş-tot ângl’ite cum apucă; Şi înghite plin de vlagă;
Nu l’i-u oara tr-alidzeare, N-a ales nici un minut,
L’i-iase-apoia fum prit nare. Iacă-l sătul până-n gât.
Dure, tora, ş-pănă-i oară”, Gata, ajunge. Hai odată !”
Greaşte singur; s-es nafoară; Zice singur: Ies pe dată;
Căt mâcai si-ńi facă ghine, Pofta mi-am făcut-o bine
Ş-altă dzuuă poa-s-trec mine.” “Cu noroc mai trec şi mâine”.
Ş-vru ta s-easă. Ma nă boatse Vru să iasă. Dar o voce
Strigă: Bre! Ţe cafts auaţe? Se aude: Măi ce cauţi tu aice?
S-toarnă s-veadă.Cari?Pândarlu. Se întoarce chiar spre paznic;
Di-iu inşi , bre — si-l l’ia harlu! Cum am dat de ăst’ nemernic!
Lele, cheale, ţe-are s-pată? Văleu mamă, ce-oi păţi;
Groslu zloată lu-am adrată. Bruta asta m-o sluţi !
Mi-aduţea, ved, di-avărligă.” Avui eu o presimţire”.
Ma pîndarlu ţe l’i strigă? Şi-l luă paznicu-mprimire:
– Nica minte nu nviţaş? -Nu ai vrut să bagi la cap?
Tot di furtu nu ti-alaş? Hoţia ţi-e tot pe plac?
Cui i-ayińea? Ţe,-i ghiftească, Ce, via e ţigănească?
S-inţră cându s-ti-arisească? Să-ţi iei făr’să te poftească?
U-acumpră văr di-a ta fară? E din neamul tău lăsată ?
Tat-tu, pap-tu-u siminară?” Ori de tac-tu semănată?
Iară Ghiftul ţe si-l’i dzăcă? Iar ţiganul, ce să zică?
Veadi ş-năs că vrea li măcă. Era groasă; şi de frică
Dicăt, aide nă minciună; Născoceşte o minciună;
Poate s-treacă, s-iasă bună. Poate scapă fără urmă.
Şi-avdză-l tora: ore frate, Si-ncepe acum: Măi frate,
Stăi, ascultă, nu mi bate, Stai, ascultă, nu mă bate,
Ca s-ţ-aspun ţe ńi-am pătsătă, Să-ţi spun ce s-a întâmplat,
Ţe păn ază nu-i avdzătă. Lucru’ naibii şi ciudat.
An, ca tora, pisti veară Acu’ un an în vară
Ţi mi culcu di cu seară Mă culc ca în orice seară
Sănătos, cum nu s-ma faţe: Sănătos cum sunt de fel
Si-ńi dădeai, măcam căt dzeaţe. Şi voios ca un purcel.
Ni lăngoare, niţi dor; Nu aveam nici o durere
Toată noaptea feci hor-hor. Sforăiam plin de putere.
Ş-nă dimneaţă, tu-aştirnut Dar în zori, în aşternut
Apir, frate, surdu ş-mut. Mă trezesc şi surd şi mut.
Niţi ńi-si-avde, niţi pot Nici nu aud şi nici nu pot
Grai din gură ca să scot. Grai din gură ca să scot.
Di-u si-ńi vină? Ţe vrea s-hibă? De la ce? De un’ să fie?
Nu-are vărnu tra si ştibă? Nu e nimeni ca să ştie.
La căţ yiaţră nu mi-am spusă! La câţi doctori am umblat!
La ţe ape nu mi-am dusă! Şi la băi m-am căutat!
Ma, chirute, dip ţiva; În zadar fuseră toate
Nu mi feci ghine d-iuva. Boala mea era pe roate.
Ş-noaptea-aistă Stă-Măria, Şi astă noapte Sfânta Maria
Ea ńi spune n vis yitria. Îmi şopti în vis doctoria.
Dzăţe: Scoal-te di dimneaţă, Zice:”Scoală-te de dimineaţă
Ş-nispilat nică tu faţă, Şi să nu te speli pe faţă,
Fudz la-ayińea di sum vale Fugi în grabă jos la vie
Ş-va s-ti vindiţ di-a ta hale; Şi găseşti ce-ţi trebuie ţie;
Intră n yińe, ma mi-ascultă: Intră-n vie, dar ascultă
S-nu măţ auuă multă: Strugurii fac rău la burtă:
Trei gărnuţă, vedz, maş trei, Să mănânci însă trei boabe
Tra s-ti vindiţ macă s-vrei.” Vindecarea va da roade.”
S-vedz, nă oară, ţe ciudie — Şi să vezi pare ciudat –
S-ţ-am rucinea, Stă-Mărie! Sfântă nume lăudat!
Trei gărnuţă căt măcai Trei boabe cum le mâncai
Ş-tu minut mi vindicai. Pe dată mă vindecai;
Ni urecl’i, niţi gură, Şi aud, ba chiar vorbesc
Toate tr-oară, vedz, tricură. Minune-i ce-ţi povestesc.
ia tsi caftu, lăi pândare; De-asta am intrat în vie,
Vińiu, cum vedz, di hală mare. Ducă-se tot pe pustie!
Ţe, tr-auuă, vahi, îţ pare? Eu la struguri nu poftesc,
Niţ că u-am eu tră măcare.” Vrui doar să mă lecuiesc.”
L’i-deade calea-a lui pândarlu? Paznicul l-o fi crezut?
Nu ştiu ghine cumu s-feaţe. Nu ştiu sigur ce-a făcut.
Dicăt, Ghiftul, căndu treaţe Pe acolo n-a mai trecut.
Pri la-ayińea di sum vale, Şi chiar dacă ar mai trece
Nu s-acumtină din cale; Via îl cam lasă rece;
Ş-nu ştiu cum dit aţea dzuuă Nici poftit nu ar intra
Nu va s-bagă n gură-auuă. Mai bine s-ar spânzura.
Sursă imagine: http://universdecopil.ro/vita-de-vie-si-strugurii.html