Războiul din Ucraina a trecut de doi ani și se apropie de 800 de zile. Toate aceste zile înseamnă și mai multe clipe de moarte și suferință, de distrugere și tortură. Atacul Rusiei, stat independent, membru al ONU, împotriva Ucrainei, și ea stat independent, membru al ONU, părea, la început, un lucru imposibil. Nimeni nu își putea închipui că, în plin secol XXI, se mai poate petrece o agresiune de acest fel și la acest nivel. Chiar Moscova dădea asigurări că nu poate fi vorba de așa ceva.
Și, totuși, la 24 februarie 2022, Ucraina s-a trezit bombardată, atacată și invadată. O perplexitate greu de explicat acum, când ambițiile Rusiei sunt afișate pe post de aspirații justificate. Dacă atacul s-a fi produs cu două zile mai devreme, la 22.02.2022, lumea ar fi crezut că este o glumă sau o atitudine infantilă a unui lider care a scăpat hățurile rațiunii.
Spre deosebire de anul 2014, când Rusia a luat pur și simplu Ucrainei regiunea peninsulei Crimeea, într-o liniște mormântală din partea statelor lumii și a organizațiilor internaționale, atacul armat pe scară largă din februarie 2022 a generat susținerea imediată a SUA, NATO, a Uniunii Europene, a statelor membre ale acestor organizații, a altor structuri internaționale. Ba chiar și la ONU, unde orice măsură eficientă este blocată de poziția de forță a Rusiei, moștenitoarea oficială a Uniunii Sovietice, învingătoarea din Al Doilea Război Mondial. Aceasta este situația care explică lipsa totală, cel puțin în ultimii doi ani, a ONU, din știrile ce privesc Ucraina.
În doi ani și două luni de război, poziția liniei frontului a cunoscut modificări relativ restrânse dar cu un teribil tribut de vieți omenești. De fapt, atacul Rusiei împotriva Ucrainei a lovit sângeros în civilii bombardați în casele lor, în școlile, în teatrele, gările sau spitalele lor, sau împușcați când mergeau pe bicicletă prin localitatea lor. Milioane de ucraineni au luat calea pribegiei, încercând să scape de bombardamentele rusești care vizau mai ales obiectivele civile.
Dacă tribunalele internaționale nu ar fi blocate de o crasă indiferență, acum s-ar lucra din greu la dosare cu crime de război comise de Rusia în Ucraina. Dar doi ani este deja o perioadă care permite uitarea. Asasinarea civililor din Bucha a fost uitată, refugiații ucraineni încep să deranjeze, ajutorul militar extern întârzie sau este anulat, se fac pronosticuri privind soarta războiului, faptul că este vorba de o agresiune internațională, una de genul celor care au aruncat omenirea în masacre de zeci de milioane de oameni, este uitat.
Traumatizată și martirizată, Ucraina începe să fie uitată. De fapt, aceasta este principala armă a Rusiei, măcinarea unei țări deloc mici într-un conflict fără miză sau fără capăt. Soldații nu mai fac față acestei rulete rusești la care participă clipă de clipă, în prima linie, familiile despărțite se resimt cu toate greutățile pe care le întâmpină, Rusia lovește în capacitățile energetice și economice pentru a pustii un pământ pe care îl revendică, dar pe care în transformă în ruine și morminte. Iar ajutorul occidental, nord-atlantic, pentru Ucraina se reduce sau vine greu de tot, spre deosebire de susținerea chineză, nord-coreeană și iraniană, sau chiar austriacă și ungară cu care este răsfățată Rusia agresoare.
Cea mai importantă susținere, cea americană, a devenit subiect de dezbatere politică națională iar în acest an al alegerilor prezidențiale devine de-a dreptul acut. La Washington, un fost președinte american, bun prieten cu liderul de la Moscova, pe care l-a inspirat, probabil, cu atacul surpriză împotriva propriului parlament, luptă să revină în funcția supremă din SUA. A promis deja că, în această perspectivă, va tăia imediat ajutorul pentru Ucraina. Cu o astfel de concepție la Washington, războiul Rusiei împotriva Ucrainei se va încheia cu victoria agresorului. În preajma prezidențialelor din SUA, vor fi trecut o mie de zile din clipa atacului generalizat al Rusiei împotriva Ucrainei.