Brățările dacice din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) sunt printre cele mai spectaculoase obiecte din întregul patrimoniu cultural românesc.
În Bucureștiul secolului al 19-lea, între multele familii prospere străine devenite românești, una era familia Ascher. De origine evreiască, ea a fost parte din elita financiar-bancară și comercială a capitalei României, de numele său se leagă dezvoltarea zonei cunoscută azi drept Centrul Vechi.
Situl arheologic de la Nufăru, identificat cu cetatea bizantină Proslavița de la gurile Dunării, dezvăluie urmele unui important centru urban medieval, ridicat peste memoria vie a Dobrogei dunărene.
Centrul Vechi al Bucureștiului este un perimetru mărginit la nord de bulevardul Regina Elisabeta, la sud de strada Halelor-Splaiul Independenței, la est de bulevardul Ion C. Brătianu și la vest de Calea Victoriei.
Prof. Dr. Nicolae Minovici (1868 - 1941) a fost una dintre figurile esențiale ale medicinei legale din România. S-a născut la Râmnicu Sărat (centrul României), și s-a format într-o familie numeroasă, marcată de interesul pentru știință.
Între călătorii străini care au trecut prin spațiul românesc în secolul al 19-lea s-a numărat și germanul Bernhard Stolz. În drumul lui către Constantinopol, el a trecut prin București și a lăsat texte, inedite până acum, despre percepții de la începuturile modernizării Principatelor Române.
Casa-atelier a familiei Storck, care găzduiește Muzeul Storck din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), situată în zona centrală a capitalei, este una dintre cele mai valoroase case-atelier de artist păstrate integral în România.
Gândirea economică din România primei jumătăți a secolului XX a avut în economistul și sociologul Virgil Madgearu un teoretician care a mizat pe dezvoltarea industriei și a agriculturii industrializate.
Colecția Filatelică a României păstrată la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) cuprinde unele dintre cele mai valoroase timbre românești, inclusiv primele emisiuni vechi care marchează începuturile poștei moderne la noi, cum ar fi celebrul timbru „Cap de bour”.
Unul dintre expații francezi ai secolului al XIX-lea în România a fost Frédéric Damé. Filolog, istoric, jurnalist, etnograf, scriitor, Damé a părăsit Franța în 1872, la 23 de ani, și s-a stabilit în Craiova și, apoi, în capitala București.
Ridicat în secolul al II-lea d.Hr., în provincia romană Dacia, castrul Micia avea rol strategic: controla drumul care lega centrul Transilvaniei de vestul provinciei și supraveghea circulația pe valea Mureșului, într-o zonă esențială pentru apărarea și administrarea frontierelor romane.
Muzeul Universității bucureștene s-a deschis în 1964, la centenarul instituției. De atunci, el funcționează ca depozitar al perioadelor istorice prin care ea a trecut.
Ion Dumitrana a fost unul dintre cei mai importanți graficieni și gravori ai filateliei românești, autor a sute de machete de timbre poștale realizate în a doua jumătate a secolului XX.
Alături de alte simboluri ale puterii, tronul este locul în care poate fi văzut monarhul, cel care întruchipează puterea, autoritatea și legitimitatea unui stat. Deși astăzi republică, România are o moștenire consistentă a formei regale de guvernământ. Iar patrimoniul românesc al tronurilor susține această moștenire.
Muzeul „George Severeanu” se află în București, într-o casă construită la începutul secolului XX. Face parte din Muzeul Municipiului București (MMB).
