În 20 decembrie, este ziua de Ignat când în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care vor fi obţinute preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun. Este nevoie de timp pentru ca pe masa de Crăciun să ajungă preparate tradiţionale precum piftie, lebăr, şorici, slănină, jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale.
În România sunt pregătite multe şi gustoase mâncăruri de post, fiind utilizate preponderent cartofii, orezul şi varza murată. Mâncărurile cu prune afumate sau cu gutui pot fi pregătite, de asemenea, în variantă de post sau cu carne, preponderent de pasăre.
Turta dulce se află printre dulciurile dăruite copiilor în această perioadă. În multe țări este un desert specific sărbătorilor de iarnă, având uneori și rolul de a decora bradul de Crăciun. În România, turta duce îşi face loc şi în ghetuţele copiilor, de Sf. Nicolae.
Mâncarea de fasole boabe este nelipsită de la festivităţile organizate în marile oraşe ale României cu ocazia Zilei Naţionale. Este servită simplă, cu bucăţi de ciolan afumat, cu costiţă de porc sau cu cârnaţi prăjiţi în ulei sau fripţi pe grătar.
În 14 noiembrie, după masa de Lăsata Secului, creştinii au intrat, pentru 41 de zile, în postul Crăciunului. Comparativ cu postul Paştelui, este o perioadă mai uşoară din punct de vedere alimentar, deoarece prevede dezlegare la peşte în zilele de sâmbătă şi duminică.
„Cârnaţi din topor din Vâlcea” a devenit al 15-lea produs românesc recunoscut la nivel european sub această denumire. Acest produs românesc se află în Registrul indicaţiilor geografice protejate (IGP), alături de alte preparate din carne din România și anume Salam de Sibiu, Cârnaţi de Pleşcoi și Salinate de Turda.
Chiar dacă sunt serios concurate de hamburgeri şi de alte produse similare de tip fast food, chiftelele sunt în continuare în topul preferinţelor românilor. Sunt preparate din carne tocată sau din legume, cu formă rotundă, aplatizată sau alungită şi sunt prăjite în ulei, în tigaie sau ceaun. Sunt servite fie ca aperitiv, fie ca fel principal, în sos şi cu garnitură.
La sfârșitul lunii octombrie, dovleacul devine vedetă după ce a fost expus în vitrinele și rafturile unor magazine din România cu scopul de a contribui la vânzarea unor obiecte asociate Halloween-ului. Dovleacul copt întreg sau după ce a fost tăiat în cubuleţe este, de asemenea, o vedetă a toamnei.
Fructe galbene şi aromate, specifice toamnei, gutuile pot fi păstrate timp îndelungat, fără să se strice. Din ele pot fi pregătite atât mâncăruri, cât şi deserturi, iar în tradiţia populară reprezintă şi o modalitate de a prezice dacă iarna care urmează va fi blândă sau geroasă.
Pentru că prunele brumării, dulci şi zemoase, se găsesc din belşug în pieţele agroalimentare din România, vă propunem două variante de desert la care folosim acest fruct al toamnei.
Gogoşile şi plăcintele cu umplutură de brânză dulce sau sărată, le întâlnim, sub diferite denumiri, oriunde în România. Una dintre acestea este brânzoaica.
În multe gospodării din România, conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu reţete transmise din generaţie în generaţie.
Supa cremă a câştigat teren în bucătăria românească. De la supa cremă de dovleac, a cărei reţetă a fost identificată în caietele şi registrele bucătăriilor boiereşti din spaţiul românesc, în meniurile restaurantelor de astăzi întâlnim multe alte feluri de supă cremă, una dintre ele fiind cea de ardei capia.
Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate sau pasate, zacusca este un excelent aperitiv care se consumă rece, întinsă pe o felie de pâine. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de toamnă, atunci când în pieţe se găsesc toate legumele specifice acestei perioade.
La sfârşitul acestei săptămâni, mai precis la 14 septembrie, în calendarul ortodox este marcată „Înălţarea Sfintei Cruci”. Tot în această zi este şi „Cârstovul viilor”, ziua în care, conform tradiţiei populare, începe bătutul nucilor şi culesul viilor. După cules urmează, desigur, tescuirea strugurilor şi punerea mustului în butoaiele sau în damigenele pregătite în acest scop. Iar după o zi de muncă sau după ce s-a încheiat culesul, proprietarul viei oferă o masă cu bucate tradiţionale.
