Eveniment de marcă al scenei internaţionale de artă contemporană, Bienala de artă de la Veneţia îşi va deschide, în curând porţile, pe 20 aprilie, devenind astfel, încă o dată, timp de peste şapte luni, capitala mondială a artei. Organizat din în doi ani, evenimentul ajuns la cea de-a 60 – a ediție reunește peste 330 de artiști, majoritatea din America Latină, Africa, Orientul Mijlociu şi Asia, și se bucură, în același timp, de 88 de participări naţionale, în Pavilioanele naţionale istorice, aflate în Giardini şi la Arsenale, ori în centrul Veneţiei.
Bienala se va deschide cu o expoziţie centrală intitulată „Străini pretutindeniˮ, curatoriată de Adriano Pedrosa, primul curator al Bienalei provenind din America de Sud. Potrivit acestuia, expresia „Străini pretutindeniˮ are mai multe semnificaţii. „În primul rând, înseamnă că, oriunde ai merge şi oriunde ai fi, vei întâlni mereu străini: ei sunt/noi suntem peste tot. În al doilea rând, indiferent unde te-ai afla, eşti întotdeauna cu adevărat şi în adâncul tău, un străinˮ, explică Adriano Pedrosa.
Propunerea României se numeşte „Ce este munca”, fiind semnată de Şerban Savu și curatoriată de Ciprian Mureșan. Proiectul care explorează relaţia dintre muncă şi timp liber va fi expus în Pavilionul naţional inaugurat, în 1938, de către istoricul Nicolae Iorga, dar şi în miezul Veneţiei, la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică. În Pavilionul României, vizitatorii vor vedea peste 40 de picturi – o privire asupra practicii lui Savu din ultimii cincisprezece ani.
Potrivit ICR, expoziţia examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric şi arta de propagandă din ţările care făceau parte din aşa-numitul „Bloc de Estˮ. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează, vrând să înfăţişeze momente de pauză şi suspensie în care limita dintre muncă şi timp liber se estompează, notează ICR. Aceste momente de incertitudine apar ca reflecţii ale unor transformări şi crize sociale mai ample.
Şerban Savu se declară, la rândul lui, interesat de „lumea dintre lumi, dintre rural și urban, dintre muncă și timp liber, o lume hibridă și nedefinită sau care începe să se contureze, este lumea periferiilor care conține toate posibilitățile viitoruluiˮ. „Multe dintre personajele meleˮ, explică artistul, „se odihnesc în timpul programului de muncă și muncesc în timpul liber, într-o stare de suspendare anarhică, aflată în afara sistemului productivˮ.
Personajele lui Şerban Savu sunt, după cum afirmă chiar el, în antiteză cu ideea și reprezentarea muncitorului din arta oficială a regimului comunist, nu sunt eroice și nici monumentale. Ele vorbesc, în același timp, despre eșecul unui proiect politico-social falimentar, dar mai ales despre viața din ziua de azi, în care încearcă să își găsească locul și sensul.