România s-a aflat în topurile gimnasticii mondiale vreme de decenii. Numele multiplelor campioane olimpice Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaș, Simona Amânar sau Cătălina Ponor au ținut, ani de zile, primele pagini ale actualității sportive de pe întreg mapamondul. În ultimii ani însă, gimnastica românească nu a mai avut rezultate. Ratarea calificării echipelor României la Jocurile Olimpice de la Tokio, atât la masculin, cât și la feminin, este expresia deplină a căderii valorice catastrofale a gimnasticii românești.
Ultima ediție a Jocurilor Olimpice la care România a obținut rezultate notabile în concursul de gimnastică a fost cea de la Londra, din 2012. Echipa feminină a ocupat locul 3 pe națiuni, iar Cătălina Ponor a câștigat medalia de argint la sol. Cel mai bun rezultat a fost locul I câștigat de Sandra Izbașa la sărituri, rezultat care a adus ultima medalie olimpică de aur a gimnasticii românești.
Sandra Izbaşa s-a născut la 18 iunie 1990, la Bucureşti. A început să practice gimnastica încă de la vârsta de 4 ani. La 12 ani făcea deja parte din lotul naţional de junioare. Doi ani mai târziu, la Europene, câştiga argintul la junioare, în proba de sol. Prima sa mare performanţă la senioare s-a înregistrat în 2006, la Internaţionalele de gimnastică ale României, unde a câştigat la individual compus, la sol şi sărituri.
Tot în 2006, la Europenele de la Volos, a câştigat o medalie de aur la sol, una de argint cu echipa şi una de bronz la bârnă. Au urmat mai multe medalii la întrecerile continentale și mondiale. Performanțele Sandrei au culminat în 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, cu medalia de aur obținută la sol.
Au urmat doi ani fără rezultate notabile. În 2011 însă, la Europenele de la Berlin, Izbașa s-a clasat prima atât la sol, cât și la sărituri. S-a întors cu două medalii de aur și de la Europenele din 2012, de la Bruxelles – una obținută la sărituri, iar alta cu echipa. Succesul din același an, de la Jocurile Olimpice de la Londra, a fost ultimul rezultat major din cariera sportivă a Sandrei Izbașa.