Fiecare moment din viaţă aduce cu sine ceva nou. Câteodată, goana de zi cu zi ne face să ne îndepărtăm întrucâtva de ceea ce suntem noi şi să devenim instrumente ale propriei creaţii: omul de la job, rolul pe care îl am acasă şi câte şi mai câte funcţii în care riscăm să ne pierdem.
Claudia Maria Udrescu, creatoarea „cursului imperfect de scriere autobiografică”, cum îl intitulează, vine în acest context cu o idee, deocamdată pentru cei născuţi în ’74. „Poveşti din ’74” este cel mai recent proiect al său. De unde a venit ideea? (Claudia Maria Udrescu) „Ideea a venit pentru că de vreo trei ani mă ocup de scriere autobiografică, care înseamnă că, de exemplu, poţi să scrii despre tine atunci când ai nevoie să te prezinţi pentru un blog, pentru un site, pentru un proiect, sau când eşti în faţa unei schimbări, unei tranziţii fie profesionale, fie personale. Şi ideea cu poveştile din 74 vine de la faptul că este generaţia mea cumva şi ştiu că, cel puţin pentru mine şi sigur şi pentru alţii, aceşti 50 de ani pe care îi împlinim anul acesta sunt cumva o poartă. Vine un moment în care ne întrebăm „cine sunt eu, ce mai vreau să fac, ce nu mai vreau să fac”. E cumva o poartă prin care noi intrăm şi suntem diferiţi de cine eram până atunci, că e mai mult decât mijlocul vieţii, ca medie, e mai mult decât criza vârstei mijlocii. Am văzut foarte multe întrebări acum: Care e rolul meu, care e menirea mea?”
Claudia Maria Udrescu ne-a vorbit şi despre rolul curativ al scrierii autobiografice:
„Mie mi-a ajutat foarte tare într-un moment de tranziţie, de unde a venit şi proiectul de scriere autobiografică, după care am văzut că în momentul în care oamenii se apucă şi scriu, poate că cineva vrea să scrie o carte, poate ai nevoie să scrii despre tine pentru site-ul pe care ţi l-ai deschis pentru că vrei să comunici şi altora experienţa ta. Problema e că în momentul acela intervine senzaţia „impostorului”, care zice, dar cine eşti tu să scrii şi cine eşti tu, că s-a scris atâta. Shakeaspeare sau oricine altcineva care a scris. Şi tocmai atunci avem nevoie să scriem, pentru că fiecare dintre noi avem o poveste invizibilă, cumva, care devine vizibilă în momentul în care o punem pe hârtie. O vedem noi întâi, şi pentru asta recomand foarte tare scrisul de mână, o clarificăm.
Scrisul pentru mine este scriere autobiografică, este despre claritate şi despre foarte multă creativitate, pentru că ne reconectăm la noi. Îmi place foarte tare ce spune un filosof italian, Ducio Demetrio, care a scris foarte multe cărţi legate de acest proces al scrierii autobiografice, el spune că fiecare dintre noi avem „lo tessitore” în interiorul nostru, „eul care ţese poveşti”, care ţese povestea noastră care este cumva între trecut, prezent şi viitor. Pentru mine despre asta este în primul rând scrierea autobiografică şi ne ajută în primul rând să ne limpezim inclusiv calea de acum înainte. Sau dacă avem nevoie să vedem încotro să apucăm. Şi ne mai ajută să avem o minte liniştită. Ajută foarte mult pentru linişte.”
Am întrebat-o pe Claudia Maria Udrescudacă scrisul e mai bun decât o discuţie, poate, cu vreun prieten „Eu recomand întotdeauna scrisul de mână şi scrisul este recunoscut ca fiind terapeutic. Cred că este bine cum îi este potrivit fiecărei persoane. Din păcate, foartă multă lume vine şi spune „eu nu mai scriu, am scris un jurnal în liceu, am scris în facultate, cineva mi-a zis la un moment dat că nu scriu bine, şi nu mai scriu.” Şi e păcat. Dar e minunat momentul când se reapucă de scris. Eu cred că scrisul, şi mai ales scrisul de mână, este mai bun pentru că stai tu cu tine. E un moment al tău cu tine de reflecţie, de linişte şi asta ajută foarte, foarte tare. Când vorbeşti poţi fi distras, e diferit. Dar momentul acela când stai cu tine e cumva sacru: stai şi scrii.”
Claudia Maria Udrescu a făcut o declaraţie de intenţie: „Îmi doresc să scriem poveştile noastre, să găsesc oameni care să fie deschişi să scrie povestea despre cine sunt ei. Oameni ca mine, ca tine, pentru că suntem într-o lume deja dominată de IA şi de faptul că Chat GBT poate să scrie orice, dar după cum ştim noi ne conectăm prin poveşti şi ne conectăm prin povestea mea sau a ta, care rezonează cu povestea ei sau a lui. Poate reuşim să facem o platformă prin care să dăm mai departe poveştile noastre.”
Care este faza în care se află acum proiectul „Poveşti din ’74” ne-a spus tot Claudia Maria Udrescu „M-am gândit pentru partea de structură şi acum caut oameni. Am găsit câţiva, dar caut oameni care sunt dispuşi să scrie, în primul rând, şi apoi să dea mai departe poveştile. Sau doar să le scrie, să creăm această poartă, să trecem prin această poartă împreună.”
Pe Claudia Maria Udrescu o găsiţi la cursul său „imperfect de scriere autobiografică”, unde, indiferent de vârsta pe care o aveţi vă puteţi alătura şi puteţi descoperi noi valenţe ale propriei personalităţi, aşa cum se relevă ea în scris. Dacă cumva sunteţi născuţi şi în ’74 însă, haideţi să completaţi această „poveste” de miez de viaţă, o poveste cu final neaşteptat!
https://api.soundcloud.com/tracks/1772426706