Oamenii locuiesc din ce în ce mai mult în orașe, iar acest lucru trebuie luat serios în calcul la proiectarea și administrarea acestora. Marile metropole se confruntă cu mari probleme economice, sociale, de sănătate, de mediu, de alimentație, de transport. Un concept mai vechi este readus azi în atenție și anume: „orașul de 15 minute”. Scopul final al acestuia este, foarte pe scurt, ca oamenii să aibă la îndemână cam tot ce le trebuie, făcând un efort de deplasare de maximum un sfert de oră.
Vlad Zamfira – specialist în schimbări climatice și politici sustenabile – ne descrie contextul:
„Orașele în care trăim ocupă doar 2% din suprafața terestră, în timp ce găzduiesc jumătate din populația lumii. Ele sunt responsabile de 75% din consumul global de energie, de 80% din emisiile de carbon și dețin 80% din PIB-ul global. Estimările arată că până în 2050, aproape 70% din populație va trăi în aceste orașe. Totodată, orașele au un impact major asupra vieții locuitorilor acestora, dar și asupra ecosistemelor naturale, astfel că e important ca dezvoltarea lor să fie una sustenabilă: adică să ne putem acoperi nevoile prezente fără să punem în pericol nevoile generațiilor viitoare de a-și asigura traiul.
Sunt „orașele de 15 minute” o opțiune viabilă? Și ce sunt acestea? Este un concept simplu, un termen concis și ușor de reținut, care reprezintă un set de principii după care ar trebui construite orașele. Pe foarte scurt, acest model presupune să ai acces la toate serviciile de bază și nu numai, precum magazine, parcuri, școli și grădinițe, într-un timp scurt, la mai puțin de 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta.
Care sunt principiile după care se ghidează fondatorul orașelor de 15 minute, Carlos Moreno? Unu – ecologie – pentru un oraș verde și sustenabil. Doi – proximitate – să locuiești la distanță redusă de toate celelalte activități. Trei – solidaritate – să creeze legături între persoane. Patru – participare – cetățenii ar trebui să fie implicați în planificare. În astfel de localități, prioritizarea modalităților de transport este inversată față de cea actuală.
Dacă în momentul de față mașina personală stă la baza transporturilor și a modului în care proiectăm și construim orașele, în „orașele de 15 minute” aceasta ar fi pe ultimul plan. Pietonii și micromobilitatea sunt în primul plan. Urmează transportul în comun, iar apoi autovehicule de tip sharing, care ajută la creșterea numărului de utilizatori per vehicul și scade dependența de un vehicul personal.”
Cuvântul cheie este însă „sustenabilitatea”. Pentru ca aceasta să existe, ne uităm la 3 categorii principale: Oamenii – pentru a fi sustenabil, un oraș trebuie să aibă un impact social pozitiv, să ia în considerare sănătatea locuitorilor și toate clasele sociale. Planeta – orașele sustenabile nu numai că nu afectează mediul încojurător, ba chiar au un impact pozitiv asupra lui. Profitul – aspectul economic nu poate fi neglijat, pe termen lung orașele nu pot fi sustenabile dacă nu se pot susține financiar.
Cine câștigă și cine poate pierde din aplicarea conceptului de „oraș de 15 minute”? Câștigă în primul rând oamenii ! Conform studiilor, există o corelare directă între numărul de pași zilnic și obezitate. Unul dintre ele arată și că orașele care sunt mai prietenos create pentru pietoni au și o rată de obezitate mai mică.
În România, mai multe surse arată că rata obezității este între 20 și 25% – aceasta crescând de la 14%, cât era în 1997. Apoi: mai puțină poluare fonică. Mașinile multe sunt foarte zgomotoase. Într-un oraș liniștit oamenii sunt mai productivi și mai sănătoși din punct de vedere mental. Și afacerile au de câștigat: ești mult mai predispus să te oprești la un magazin atunci când mergi pe jos sau cu bicicleta, decât atunci când treci repede cu mașina. Studiile arată că pe străzile în care au fost prioritizați pietonii veniturile afacerilor locale au crescut peste așteptări.
Cine are de pierdut? Unul dintre efectele tranziției către „orașele de 15 minute” este scăderea dependenței de mașini – lucru ce afectează direct un sector care susține, în anumite zone, o parte semnificativă din piața muncii. Revenind la București, acesta este un oraș al contrastelor, iar lucrul este valabil și la nivelul transportului. Sunt trasee unde ai acces ușor la metrou, tramvai sau autobuz – care sunt separate de trafic, ceea ce le face predictibile și de multe ori varianta cea mai rapidă.
În același timp, sunt și multe alte trasee unde pentru a ajunge din punctul A în punctul B, folosind transportul în comun, trebuie schimbate mai multe linii, ceea ce adaugă timp suplimentar călătoriei. În momentul de față, în capitala României fiecare sector reface străzi conform deciziilor interne, neavând o strategie la nivelul întregului oraș. Problema asta o vedem nu numai la nivelul Bucureștiului, ci în general la nivelul întregului aparat administrativ – lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă. Lipsa infrastructurii adecvate pentru transportul public, calitatea deficitară a majorității mijloacelor de transport și lipsa conexiunilor eficiente sunt principalele motive pentru care românii preferă utilizarea mașinii personale, chiar și pe distanțe scurte.
Pe de altă parte, statutul personal este un alt motiv important pentru care românii merg cu mașina, pentru că în România transportul în comun este asociat cu venituri mai mici, spre deosebire de țări.
Datele și ideile prezentate provin dintr-un material online realizat de inginerii romani Dalia Stoian – specialistă în soluții solare sustenabile și Claudiu Butacu – specialist în energie regenerabilă.