Uniunea Europeană s-a angajat să fie neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 şi a stabilit un prim obiectiv intermediar pentru 2030: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% faţă de nivelurile din 1990. Pentru următoarea etapă de referinţă – 2040 – Comisia Europeană va urmări o scădere netă de 90%. Toate acestea, în condiţiile în care fenomenele extreme, precum inundaţiile, seceta, alunecările de teren sau canicula nu mai au de mult caracter de excepţionalitate. Le simţim tot mai frecvent şi mai intens și sunt tot mai persistente. Și datele arată că ultimii nouă ani au fost cei mai calzi măsuraţi de la începuturile înregistrărilor oficiale.
Urgenţa climatică a fost decretată oficial, este confirmată de oamenii de ştiinţă şi din ce în ce mai mult acceptată de societatea civilă, spune profesor universitar doctor Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice din Bucureşti. Şi adaugă – acum este momentul în care, dacă acţionăm, putem să ne înscriem în limitele unei adaptabilităţi suficiente, una care să nu provoace pentru generaţiile actuale consecinţe majore şi să impieteze chiar asupra viitorului umanităţii şi a formulei de viaţă care există în prezent pe planeta noastră.
Mircea Duţu: „Recent, bazându-se pe concluziile marilor institute meteo-climatice ale lumii, Organizaţia Meteorologică Mondială a confirmat oficial că 2023 a fost de departe cel mai cald an înregistrat vreodată, media temperaturilor mondiale depăşind cu 1,45 de grade Celsius pe cea a perioadei preindustriale.
De altfel, anul trecut poate fi considerat un rezumat al catastrofelor care ne aşteaptă, dacă nu acţionăm ferm, consistent şi imediat. Recordul lui 2023 se exprimă la mai multe niveluri – media celor 12 luni aferente este în mare măsură superioară celor ale anilor-record precedenţi, 2016 şi 2020, care erau deja mai mari cu 1,29 de grade Celsius şi 1,27 grade Celsius decât media erei preindustriale. Fiecare lună din iunie până în decembrie a bătut recordurile mondiale absolute de temperatură şi bara de plus 1,5 grade Celsius a fost depăşită în medie în timpul semestrual doilea până la recordul lunar al lui decembrie, de plus 1,78 grade Celsius în raport cu era preindustrială.”
Liderii mondiali au promis în 2015 prin Acordul de la Paris că vor încerca să limiteze creşterea temperaturii pe termen lung la 1,5 grade – pragul considerat crucial pentru evitarea unei catastrofe climatice. Dar, după căldura record din 2023, anul 2024 a început pesimist: niciodată până acum o lună ianuarie nu a fost atât de caldă şi, pentru prima dată, planeta a depăşit 12 luni consecutiv pragul de încălzire de 1,5°C comparativ cu era preindustrială. Mai exact, potrivit datelor Observatorului European Copernicus, între februarie 2023 şi ianuarie 2024, temperatura globală a aerului la suprafaţă a fost cu 1,52°C mai mare decât în perioada 1850-1900.
„Aceasta nu înseamnă că am depăşit pragul de 1,5°C stabilit la Paris în 2015 pentru a încerca să oprim încălzirea globală şi consecinţele acesteia, pentru ca acest lucru să se întâmple, aceasta limită ar trebui să fie depăşită într-un mod stabil timp de câteva decenii”, a precizat Richard Betts, director de studii privind impactul schimbărilor climatice la Biroul naţional de meteorologie britanic. Cu toate acestea, este un semnal de alarmă. Ce ar însemna concret pentru omenire depăşirea acestui prag de 1,5 grade, care ar putea fi efectele?
Din nou, profesorul Mircea Duţu: „Depăşirea pragului de 1,5 grade Celsius în raport cu nivelurile preindustriale ar putea declanşa atingerea şi trecerea peste mai multe puncte de basculă, adică modificări ireversibile de stare ale sistemului climatic, care provoacă efecte în cascadă. Atare repere au fost deja depăşite în unele zone ale Globului şi se vor produce la nivel planetar dacă nu stopăm ridicarea temperaturilor la nivelurile preconizate în evaluările IPCC-ului (Intergovernmental Panel on Climate Change) şi consacrate oficial prin Acordul de la Paris.
La nivelul consecinţelor concrete e vorba de extincţii în lanţ în planul biodiversităţii, epuizarea acviferelor, topirea accelerată a gheţarilor, valuri de căldură insuportabile şi, în cele din urmă, reducerea suprafeţelor, a locurilor în care se poate trăi în mod normal, unde nu se mai poate asigura securitatea alimentară şi se permanentizează manifestările fenomenelor meteo extreme. Potrivit NASA, zone din Iran, Egipt, Yemen sau Arabia Saudită ar putea să devină până în 2050 de nelocuit pentru fiinţele umane.”
Pentru a se ajunge la o asemenea concluzie, explică profesorul Mircea Duţu, s-au luat în calcul deopotrivă indicele temperaturii aerului şi cel al aşa-zisului termometru umed, care are în vedre că umiditatea ridicată împiedică transpiraţia necesară organismului spre a se răcori şi la peste 35 de grade Celsius situaţia devine fatală.
https://api.soundcloud.com/tracks/1748848548