Războiul din Ucraina, pe care Rusia îl estima la 30 de zile, a intrat, pe 24 februarie, în al treilea an. Pierderile umane și materiale sunt enorme, iar implicațiile geostrategice de asemenea. Kievul recunoaște că situația este extrem de dificilă pentru forțele sale – pierderile sunt în creştere pe fondul deficitului de muniție, arme și de trupe, iar ajutorul financiar american cerut de președintele democrat Joe Biden, dar blocat de republicani, întârzie și ar putea chiar să nu mai vină niciodată. Aceasta cu atât mai mult cu cât perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă este tot mai plauzibilă cu fiecare victorie din competiția internă a republicanilor pentru alegerea candidatului la președinție.
Cum arată tabloul de pe frontul ucrainean? Acesta a fost creionat la Radio România de profesorul universitar Ștefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relaţiilor contemporane intenaţionale: „Războiul din Ucraina a devenit un război de uzură, un război de poziții, un război care consumă oameni, materiale, muniţii. Victimele civile şi militare de o parte şi de alta se numără cu sutele de mii, blindatele sunt distruse cu miile, tirurile de obuze se numără cu milioanele – un război aşa cum Europa a cunoscut în Primul Război Mondial şi în al Doilea Război Mondial.Ucraina este tăiată de o linie de front lungă de mai bine de 1.000 de km şi, împreună cu Crimeea, armata rusă ocupă aproape 20% din teritoriul ucrainean.
Pentru a câştiga însă un război de uzură, ce avem nevoie? Avem nevoie de mai mulţi combatanţi, de sute de mii de combatanţi, de materiale, de muniţii. Este avantajul însă al Rusiei, căci avantajul este dat de ce? De profunzimea strategică: are de patru până la cinci ori mai mulţi locuitori decât Ucraina, uzine de armament care sunt departe de front, şi, din păcate, Rusia, beneficiază şi de susţinerea militară a aliaţilor – China, Iran, Coreea de Nord. În acest an, cred că Ucraina îşi joacă în mare parte, n-aş spune supravieţuirea, dar, în orice caz, se află la un moment crucial al său, în condiţiile în care, dacă europenii sunt dispuşi să îi ajute, totuşi aceştia nu dispun de capacitatea Statelor Unite, capacitate care în acest moment este în focul încrucişat dintre democraţi şi majoritatea republicană din Camera Reprezentanţilor.”
La capătul a doi ani de confruntări militare și în contextul actual dificil pentru ea, Ucraina, însă, rezistă. „Ucraina va reuși”, clamează acum, așa cum o făcea și în 2022, liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski. Se bazează pe sprijinul ferm al UE și al NATO și pe determinarea ucrainenilor de a nu se lăsa înfrânți în această confruntare nedreaptă. „Mai mult ca niciodată, susţinem cu tărie Ucraina – financiar, economic, militar, moral. Până când ţara va fi în sfârşit liberă”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Kiev, unde a salutat „rezistenţa extraordinară a poporului ucrainean”.
La finalul unui summit G7 prin videoconferinţă, organizat chiar pe 24 februarie, liderii celor şapte ţări cele mai dezvoltate au promis că vor sprijini Ucraina atât timp cât va fi nevoie și că vor căuta modalităţi de a face Rusia să plătească pentru daunele provocate de invazia declanşată. Cât timp vor mai rezista ruşii la acest război inițiat de Vladimir Putin? Căci fără a fi în linia întâi a frontului, populația rusă resimte deja consecințele sancțiunilor impuse de UE, ajunse deja la al 13-lea pachet. În plus, conflictul a făcut numeroase victime în rândul armatei ruse.
Din nou, profesorul universitar Ștefan Popescu: „Vedem că ruşii sunt un popor care este obişnuit să absoarbă şocuri foarte mari de-a lungul istoriei, am văzut în Primul Război Mondial şi toată dezordinea care a urmat, războiul civil care a traversat întreg spaţiul imperial, apoi cel de-Al Doilea Război Mondial. În al doilea rând, sunt un popor care ascultă foarte mult de figura tatălui, tătucii, dacă îmi permiteţi să folosesc acest termen. Totodată, trebuie menţionat că Vladimir Putin nu a făcut recrutări în zonele urbane, aş spune, în vitrinele Federaţiei Ruse, îndeosebi în Moscova, Sankt Petersburg, ci în zonele de periferie, în Rusia profundă, unde s-a generat şi o adevărată economie a acestui război, care a dus la ridicarea nivelului de trai, în sensul că a dat foarte mulţi bani familiilor, i-a plătit generos pe cei pe care i-a recrutat.
Deci, din acest punct de vedere, cred că Rusia poate să ducă un război, cel puţin acest an, 2024, pentru a vedea ce se întâmplă şi cu alegerile americane, instalarea, poate, a unei alte administraţii, acest lucru nu cred că poate fi pus la îndoială. Industria de armament, de asemenea, a fost cred că subevaluată de noi, de analişti. Rusia, totuşi produce, reuşeşte să ocolească sancţiunile occidentale via China, via Turcia. Şi, de asemenea, Rusia a mai beneficiat de atitudinea ambiguă a mai multor ţări, precum India, Turcia, ţările din Caucaz şi Asia Centrală – care au permis diseminarea produselor ruseşti şi schimburile comerciale chiar cu Occidentul, indirect, prin aceste ţări.”
Ce învață Europa din acest conflict? Că trebuie să facă mai mult pentru apărarea sa: să-şi pună la punct industriile de apărare – în sensul de a produce în cantitate mai mare – să-şi finanţeze mai mult organismele militare pentru a fi pregătită să-și apere interesele și, la nevoie, să-și poată seconda marele aliat american. Departe de a fi fost tranșat, războiul din Ucraina este unul cu miză mare – acolo se joacă credibilitatea lumii occidentale, mai spune profesorul Ștefan Popescu.