Un anveţ băgat tu practichii ică avucatlu şi huryeatlu
Un anveţ băgat tu practichii ică avucatlu şi huryeatlu
România Internațional, 07.02.2013, 10:48
( Scenetă tu un act di Constantin Cosmescu )
HURYEATLU: Bună-ţ oara, doamne avucate!
AVUCATLU : Ghini vinişi,oaspe, tri ţi ţă easte vinita?
HURYEATLU : Viń , doamne avucate s-ţă caftu un ănveţ.
AVUCATLU : Multu ghini, fratili-a meu! Tri ţi luyurie?
HURYEATLU : Ia, Mislu al Rom mi ămprumută cu patru liri. Aoaltadz, tri sumedru s-feaţi anlu di căndu mi mprumută şi-ńi căftă dgheafur tri aţel’i păradz. Ţi s-fac eu măratlu? Suflitlu va s-ńi scoată.
AVUCATLU : Căţe nu-l’i pălteşti, moi criştine? Cara l’iai păradz cu dgheafur lipseaşti s-pălteşti. Aşi-i ăndreptu.
HURYEATLU : Aşi-i, doamne, ma nu-am cu ţi s-păltescu.
AVUCATLU : Ia dă-ńi s-u ved cartea!
HURYEATLU :Ţi carte, doamne?
AVUCATLU : Ligătura, cunduratea ţi-ai faptă cu Rom căndu li loaşi lirili.
HURYEATLU : Cunduratea, io nu adrai vărnă ligătură cu Rom, io nu-am vărnă carti.
AVUCATLU : Multu ghini. Ma, cara nu-ai ahtari carti, cându va s-vrei tini,atumţea, să-l’i pălteşti păradzl’i ţi l’i-ai tri dari. Avdzăşi i nu avdzăşi?
HURYEATLU : Cum? s-poati lucurlu aestu?
AVUCATLU : Cum ţă dzăc, aşi easti, bagă-u căciula strămbă.
HURYEATLU : Cum, doamne, căndu un om easti ligat cu carti, cu lai pi-albă, cara s-va poati s-nu-sh păltească borgea?
AVUCATLU : Poati multu ghini s-nu păltească, ma ş-easti că ari inimă urută.
HURYEATLU : Şedz cu sănătati, domnu avucat, să-ńi bănedz pri aţea ţi ńi-ai spusă.
AVUCATLU : Şedz cu sănătati ăńi dzăts, ma ti-agărşişi că ănveţlu nu s-da fără di arucutoşi?
HURYEATLU : Ţi arucutoşi, doamne?
AVUCATLU : Lipseaşti să-ńi dai dzaţi groşi, că ti nviţai di ascăpaşi patru liri.
HURYEATLU : Cum, doamne, ai ăndreptu s-l’iai di la mini dzaţi groşi?
AVUCATLU : Nică ăntribari ţa lipseaşti?
HURYEATLU : Ai vărnă carti, di mâna a mea, că ţ-am ti dari ţinţi păradz?
AVUCATLU : Nu.
HURYEATLU : Atumţea, după cari nom ăńi căftaşi păradz? Cum, aşi-i luyuria, s-căftăm păradz făr di nom? Tini, doamne, ca avucat, nu cunoşti nomlu, barim căt ti-ahăt? Ăńi pari- arău!
AVUCATLU : Cum, moi huryeate, tini va s-ńi aspuńi a ńia nomlu? Pri ţi minti ti-afli, mărate; ca s-nu-ńi pălteşti ăndreptul a meu?
HURYEATLU : Ursea, doamne, şi dă-mi tru giudeţ, s-easti că ţ-am ţiva tri dari. Ma multu cu tini nu am zbor.
AVUCATLU : Ma nu ţă dzăşi tră mini ca s-nu-ńi pălteşti. Mutrea ghini că amărtii faţ cum ti porţă cu mini, multu arău faţ, moi criştine!
HURYEATLU : Ca s-nu-l’i păltescu al Misu al Rom, ne amărtii, ne arău easti. Am tini, nu eşti om ca năs? Di iu aestă ăndriptati?!
AVUCATLU : Păltea-ńi, că tini ştii dipreapoia!
HURYEATLU : Nu ti-aprindi, doamne, că nu mi-aspar di măńil’i a tali. Li vedz braţăli a meali di huryeat? S-nu ti anvărligheadză năsi, că va ţă cărţănească oasili.
AVUCATLU : Să-ńi dai ăndreptu a meu, ţă dzăc!
HURYEATLU : Va s-ţă păltescu-a ţăia, căndu va-l’i păltescu ş-al Misu al Rom. Şedz cu sănătati, doamne avucate!
