In memoriam academicianul Eugen Simion

Academicianul Eugen Simion a murit, marţi, la vârsta de 89 de ani.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Eugen Cojocariu, 19.10.2022, 09:16

Academicianul Eugen Simion a murit, marţi, la vârsta de 89 de ani. Vă invităm să ascultaţi un amplu interviu acordat de către regretatul om de cultură colegei noastre Simona Lazăr (Ţigău), în februarie 2012, pentur emiisunea „Invitat la RRI”.

Critic, istoric literar şi eseist, Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova. A urmat cursurile Liceului Petru şi Pavel din Ploieşti, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1952-1957), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. În 1969, a devenit doctor în ştiinţe filologice cu o teză despre Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, avându-l drept conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu.

Între 1970 şi 1973 a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, în 2014 a apărut cea de-a VI-a ediţie) şi Întoarcerea autorului (1981, tradusă în SUA şi în Franţa, 1996). În 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).

A debutat cu un articol despre Caietele Eminescu, în paginile Tribunei (1958), colaborând ulterior la majoritatea revistelor, unde a deţinut rubrici permanente: Gazeta literară, România literară, Contemporanul, Flacăra, Literatorul (din 1991). Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească. Este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii. A prefaţat numeroase ediţii din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanţa Buzea etc. Unele dintre lucrările sale au fost traduse în limbi străine.

La 9 martie 1991, Eugen Simion a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 12 martie 1992 membru titular. A fost vicepreşedinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), preşedinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) şi preşedinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A deţinut această funcţie până la 20 aprilie 2006.

În calitate de preşedinte al Academiei Române, Simion a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea Dicţionarului Tezaur al Limbii Române (început de B. P. Hasdeu, în 1884), Dicţionarul General al Literaturii Române, Dicţionarul Etimologic al Limbii Române, Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic (DOOM), Gramatica Limbii Române, Micul Dicţionar Academic. De asemenea, o realizare culturală importantă a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecţia « Opere fundamentale », în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români. A primit numeroase premii şi distincţii.