Sărăcia şi forţa de muncă în Europa
Criza economică instalată în spaţiul comunitar a netezit calea sărăciei. Pe această temă, oficialii europeni nu îşi ascund preocuparea.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florentin Căpitănescu, 22.01.2014, 11:40
La cinci ani după ce şi-a făcut simţită prezenţa în Europa, criza economică e departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt. Multe dintre economiile europene continuă să bată pasul pe loc, în timp ce în ţările comunitare care înregistrează oarece creştere economică, aşa cum este cazul României, pasul înainte este unul mărunt, chiar de neglijat, în unele cazuri. Criza economică ce macină la temelia construcţiei comunitare, altădată un model invidiat şi un spaţiu în care prosperitatea era la ea acasa, a provocat, în primul rând, creşterea exponenţială a nivelului sărăciei. Concluzia apare într-o analiză a Comisiei Europene pe 2013 privind situaţia socială şi a ocupării forţei de muncă în Uniune.
Una dintre feţele sărăciei, şomajul – cel care în unele state membre, cum este Spania, a atins, în anii din urmă, nedorite piscuri – este o preocupare cu regim permanent pentru responsabilii de la Bruxelles. La prezentarea raportului, comisarul pentru afaceri sociale, László Andor, a declarat că nu doar crearea de locuri de muncă este importantă, ci şi calitatea acestora. Totul depinde de tipul de loc de muncă găsit, de nivelul de salarizare, de numărul de ore lucrate şi, de asemenea, de situaţia din familie, a apreciat Andor.
În cazul Romaniei, documentul întocmit de executivul european menţionează faptul că, în 2012, faţă de 2011, riscul sărăciei şi excluziunii a crescut cel mai mult, până la 52%, în interiorul categoriei de vârstă de până în 18 ani. În acelaşi an, numărul persoanelor din categoria 15 – 62 de ani, categorie în care se încadrează persoanele ce au vârsta activă, a crescut, şi el, până la 40%. De asemenea, ponderea românilor care lucrau în regim part-time a cunoscut un uşor recul. La comparaţiile pe domenii, numărul angajaţilor în industrie şi servicii a scăzut cu 0,2%, în timp ce în agricultură – al cărei potenţial enorm rămâne, încă, neexploatat suficient – numărul acestora a crescut cu 0,4%. Rata şomajului, care în România, tradiţional, nu atinge cote de speriat, s-a redus de la 7,4% la 7.
Deşi majoritatea românilor apţi de muncă au un serviciu, de regulă, ei sunt prost plătiţi sau, altfel spus, sunt victime ale polarizării salariale, aşa cum o numeşte Comisia Europeană în raportul său. Tocmai de aceea, un mare număr de cetăţeni români, de ordinul milioanelor, îşi caută confortul material în statele mai avansate ale Uniunii Europene.
