Reconfigurări ale scenei politice
După trecerea euroscrutinului, privit ca o repetiţie generală înaintea prezidenţialelor din toamnă, partidele politice româneşti, în principal cele parlamentare, încearcă să se reaşeze în interior ori să caute noi rute spre succesul electoral.
Florentin Căpitănescu, 03.06.2014, 13:29
După trecerea euroscrutinului, privit ca o repetiţie generală înaintea prezidenţialelor din toamnă, partidele politice româneşti, în principal cele parlamentare, încearcă să se reaşeze în interior ori să caute noi rute spre succesul electoral. Cel mai activ se dovedeşte a fi PNL (opoziţia de centru-dreapta), în cazul căruia scorul de la alegeri, 15%, sub ştacheta fixată, a învolburat apele în interior.
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a renunţat la şefia formaţiunii şi la statutul său de prezidenţiabil veteran şi a deschis calea negocierilor pentru o întelegere cu PDL (tot opoziţia de centru-dreapta), despre care se spune că ar putea lua forma unei fuziuni. În cazul în care liderii celor două mari partide ale Opoziţiei vor bate palma, consideră analiştii politici, mult propovăduita unificare a dreptei – altminteri, sfărâmată într-o mulţime de formaţiuni – începe să prindă contur.
Ca răspuns, venit aproape instantaneu, alianţa de stânga PSD-UNPR-PC (la co-guvernare), principala forţa politică din ţară, a anunţat, chiar prin premierul social-democrat Victor Ponta, că va începe colaborarea, deocamdată, doar în plan local, cu PP-DD (opoziţia populistă). Victor Ponta: ”Cam în toate judeţele majoritatea va fi PNL-PDL şi, faţă de această situaţie, sigur că o să încercăm, pe cât posibil, chiar şi în opoziţie, să nu fim singuri, şi putem, evident, şi discutăm în teritoriu cu cei de la PP-DD, pentru că ei mai sunt în consiliile judeţene. Şi, asta este, o să fim în opoziţie la nivel local”.
Colaborarea, cred observatorii, este expresia neliniştii provocate în sânul PSD de vestea venită dinspre drepta, la care se adaugă şi rezultatul de la alegerile europarlamentare. Cele 37 de procente obţinute de alianţa PSD-UNPR-PC i-au asigurat acesteia victoria, care, însă, nu a fost una acoperită de glorie, care să îngroape şi mai adânc speranţele dreptei, în perspectiva prezidenţialelor din noiembrie.
Pe de altă parte, consideră aceiaşi analişti, parteneriatul cu PP-DD, formaţiune care, dupa boom-ul de la legislativele din 2012, se tot atrofiază, este dovada că, în România, orice partid cu oarece forţă electorală este frecventabil, indiferent de oamenii care-l conduc, de orientarea sa ideologica ori de istoricul său.
În ciuda mişcărilor pe care le fac, acum, partidele politice, este foarte greu de anticipat ce se va întâmpla în următoarele luni, până la prezidenţiale. Asta pentru că timpul a demonstrat că, în România, înţelegerile cad peste noapte, alianţele nu au viaţă lungă, iar trădările ori dezertările sunt o manieră firească de a face politică.
