Securitate şi antiterorism
După atentatele de la Paris, autorităţile susţin că România are nevoie de o Lege a securităţii cibernetice.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Roxana Vasile, 19.01.2015, 12:20
Recentele atentate teroriste de la Paris au dat apă la moară celor care susţin că România are absolută nevoie de o Lege a securităţii cibernetice, pe care detractorii – nu puţini la număr – au supranumit-o legea Big Brother”. Respinsă o dată, vara trecută, de Curtea Constituţională, această lege va fi repusă pe agenda Guvernului şi a Parlamentului de la Bucureşti, fiind în egală măsură lansată spre dezbatere şi societăţii civile, care o contestă puternic. Pentru mulţi, inclusiv pentru unii oameni politici, nicio instituţie sau persoană nu poate să intre în viaţa fiecăruia, să verifice ce are pe calculator, cu cine şi ce vorbeşte, afectându-i, astfel, intimitatea.
Întrucât decizia Curţii Constituţionale de respingere a Legii Big Brother datează din iulie 2014, urgenţa” invocată de autorităţi nu reprezintă altceva decât folosirea tragediei franceze drept pretext pentru propulsarea unor agende legislative de securitate care ignoră drepturile fundamentale – susţin mai multe organizaţii neguvernamentale. La ce ar ajuta o supraveghere generalizată, în locul unora individuale, punctuale? – se întreabă ele.
Pentru a înlătura temerile, speculaţiile, dar şi acuzaţiile aduse Legii securităţii cibernetice, Serviciul Român de Informaţii a făcut câteva precizări: că acţionează permanent tocmai pentru protejarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi că accesul autorităţilor competente la un anume echipament IT şi la datele cu caracter privat stocate pe acesta se va putea face exclusiv în baza autorizaţiei unui judecător.
Numai deţinătorii de infrastructuri cibernetice (şi nu persoanele fizice) ar pune la dispoziţia autorităţilor competente exclusiv date tehnice cu privire la ameninţarea care face obiectul cererii. Doar dacă, după verificările preliminare, ar rezulta că cercetarea trebuie extinsă asupra unor persoane clar determinate, s-ar solicita judecătorului să autorizeze accesul la computer, tabletă sau smartphone.
SRI mai precizează că nu sunt necesare prevederi suplimentare privind respectarea drepturilor omului, întrucât procedura autorizării accesului la date cu caracter personal este deja reglementată atât în Codul de procedură penală, cât şi în Legea securităţii naţionale. Dacă Legea Big Brother rămâne extrem de controversată, nu acelaşi lucru este valabil şi pentru Legea cartelelor pre-pay. O eventuală decizie ca astfel de cartele pentru telefoanele mobile să poată fi cumpărate prin declinarea datelor de identitate, aşa cum se întâmplă în cazul abonamentelor, nu supără excesiv. Până la urmă, se presupune că acea comunicare, pe baza unei cartele pre-pay, va fi asumată, nu secretă sau clandestină.
