NATO şi securitatea est-europeană
Suplimentarea efectivelor militare şi a tehnicii de luptă în ţările din estul Europei e maniera preventiva în care NATO înţelege să replice la agresivitatea Moscovei.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 25.06.2015, 13:00
NATO nu vrea să intre într-o cursă a înarmării cu Rusia, dar trebuie să
răspundă mediului de securitate, atunci când acesta se modifică – a ţinut să
precizeze secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, miercuri, în
deschiderea reuniunii de la Bruxelles a miniştrilor Apărării din statele
membre.
Pentru secretarul general, lucrurile sunt limpezi: consolidarea
militară a Alianţei nu e decât un răspuns la actele agresive ale Rusiei în
estul Europei. Anexarea unui teritoriu nu este un act defensiv, este un act de
agresiune – a mai spus Stoltenberg, cu trimitere la ocuparea de către Moscova,
în martie 2014, a peninsulei ucrainene Crimeea. Mai mult, adaugă el, Rusia
continuă să trimită trupe şi echipamente în sprijinul rebelilor separatişti din
regiunile estice a Ucrainei. Toate acestea, a conchis Stoltenberg, obligă NATO
să suplimenteze consistent efectivele Forţei sale de Reacţie Rapidă: Ne
aşteptăm ca această forţă să ajungă până la 40 de mii de efective militare.
Aceasta este o creştere substanţială în comparaţie cu nivelul anterior de 13
mii de militari. Vom îmbunătăţi de asemenea planificarea noastră în avans şi
vom accelera politica militară de luare a deciziilor. Mă aştept că vom spori şi
mai mult puterea şi capacitatea de răspuns a forţei NATO, inclusiv aerian,
maritim şi componentele forţelor speciale.
Primul între egali în
rândurile Alianţei, Washingtonul a anunţat, anterior, că va desfăşura, preventiv, armament
greu în ţările din Europa de Est. Astfel, de la Marea Baltică, în Lituania, la
Marea Neagră, în România, aliaţii est-europeni vor găzdui tancuri,
transportoare blindate şi piese de artilerie care pot echipa o forţă alcătuită
din circa cinci mii de militari americani. Miniştrii Apărării din statele
membre NATO au mai decis să aprobe şi un pachet de asistenţă financiară pentru
consolidarea capacităţilor de apărare ale Republicii Moldova (ex-sovietică,
majoritar românofonă). Enclavă între România şi Ucraina, aceasta nu e membră
NATO. În plus, potrivit unui articol din Constituţie, pe care tot mai mulţi îl
califică drept caduc, e stat neutru. Ceea ce o face cu atât mai vulnerabilă la
redeşteptatul apetit teritorial al Rusiei.
În numele Bucureştiului, ministrul
Mircea Duşa a salutat decizia, pe care o consideră o investiţie nu numai în
securitatea şi stabilitatea statului vecin, ci şi ale României. Duşa mai afirmă
că ar trebui urgentată deschiderea unui birou de legătură al NATO în Republica
Moldova.
În 1992, amintesc experţii militari, Moscova a exersat acolo, cu succes,
la scară mai mică, agresiunea de azi din Ucraina. Atunci, la nici un an după
ce-şi proclamase independenţa, Chişinăul îşi pierdea, de facto, autoritatea
asupra regiunii secesioniste pro-ruse Transnistria, într-un conflict
armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de
partea separatiştilor.
