Şcoala şi elevii

Învăţământul românesc este încă departe de nivelul dorit, în pofida eforturilor constante ale tuturor celor care au ocupat postul de ministru al educaţiei. Titularul de acum, Mircea Dumitru, nu face excepţie, încercând să găsescă o formulă îmbunătăţită

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 28.11.2016, 12:25

După zeci de ani de reformă, învăţământul din
România este, încă, în căutarea algoritmului optim, iar ministrul de resort,
Mircea Dumitru, constată cu îngrijorare că opinia larg împărtăşită în
societatea românească de azi converge către ideea că distanţa care ne separă de
şcoala pe care o vrem este una îngrijorătoare şi că suntem departe de ceea ce
ne dorim şi putem realiza.

Învăţământul românesc nu corespunde cerinţelor de
pe piaţa muncii şi, prin urmare, nu îi poate forma pe elevi pentru o meserie,
crede ministrul educaţiei. În opinia sa, şcoala românească îi pune pe elevi
într-un fel de şablon şi nu ţine cont, atunci când elaborează programele şcolare,
de profilul individual al fiecăruia şi de profesia pe care vrea să o urmeze. Ar
trebui să se insiste mai mult pe dezvoltarea creativităţii individuale, mai
spune Mircea Dumitru E foarte
greu să faci o şcoală personalizată, dar cred că asta este o misiune înaltă
pentru cei care lucrează în domeniul ştiinţelor, educaţiei mai ales. Şi avem
speranţe şi un optimism rezonabil că în viitorul nu foarte îndepărtat vom fi
capabili în România să dezvoltăm o astfel de şcoală, care să-i formeze, să-i
educe pe viitorii educatori, în aşa fel încât aceştia să se apropie foarte mult
de nevoile fiecărui elev, fiecărui student în parte.

Suntem mai aproape
anul acesta, decât în anii anteriori, de modelul de şcoală pe care dorim să-l
vedem transpus în realitate? Ce fel de educaţie şi ce fel de şcoală vrem să
avem în România? Care sunt finalitatea educaţiei preuniversitare şi profilul
sau profilurile absolvenţilor? Cât de clar este modelul însuşi pentru noi toţi?
Sau poate că ar trebui să fie vorba de mai multe modele şi nu doar de un unic
model? – sunt întrebări formulate de ministrul educaţiei, Mircea Dumitru,
exprimând percepţia generală. Pledând pentru o pedagogie naturală, pe care ar
trebui să o trăim, să o respirăm în mod firesc, Mircea Dumitru a decis să aducă
unele modificări. Între acestea, reglementarea, printr-un ordin, a numărului de
ore pe care elevii trebuie să le aloce rezolvării temelor acasă, în sensul
reducerii acestui timp. Decizia survine sesizărilor formulate de mai mulţi
părinţi care au reclamat orele interminabile pe care copiii trebuie să le aloce
pregătirii. Fiecare dascăl trebuie să ia în calcul faptul că este un prag, o
limită de tolerabilitate pentru un elev care se află la o vârstă foarte fragedă
şi care nu poate, nu are capacitatea psihologică şi biologică să se concentreze
intelectual asupra unei astfel de sarcini după ce a stat un număr foarte mare
de ore la şcoală, a argumentat ministrul.