Legea transplantului

În România, legea transplantului a fost finalizată şi ar putea intra în dezbatere publică în luna decembrie. Aceasta nu va revoluționa transplantul, dar îl va pune exact acolo unde îi este locul, afirmă ministrul sănătății, Sorina Pintea

Adaugă ca sursă preferată în Google

Mihai Pelin, 21.11.2018, 11:47

Mii
de români așteaptă, în acest moment, o a doua șansă la viață pe listele pentru
transplant, dar numărul donatorilorcontinuă să
scadă de la an la an. Doar 55 de donatori de organe în moarte cerebrală au fost
înregistraţi în 2018, dintr-un total de 160 de potenţiali donatori, arată
datele Agenției Națională de Transplant.

Din păcate, multe din familiile acestora nu au fost de acord cu prelevarea de
organe, iar restul au avut alte probleme de sănătate, care au făcut imposibilă
această operație. În total, au fost realizate 102
transplanturi renale, 46 de ficat, trei de plămâni şi cinci de cord. Autoritățile
încearcă să rezolve problema prin noua Legea a transplantului, care a fost finalizată şi ar putea intra în dezbatere
publică luna viitoare.

Ministrul sănătății, Sorina Pintea, a detaliat principalele coordonate ale proiectului. Sorina
Pintea: În primul rând, prin această lege a transplantului se va asigura transparența
de care este atât de nevoie în acest sistem. Apoi, este vorba de noutăți în
ceea ce privește acordul celor care doresc să doneze organe. Sunt lucruri care,
cred eu, vor aduce mai multă transparență și vor accelera oarecum donarea și
prelevarea de organe, fără de care transplanul nu ar putea exista, de altfel.

În Programul naţional de transplant din România sunt
41 de unităţi sanitare acreditate pentru prelevarea de organe, însă doar 11 au realizat astfel de intervenţii. În opinia ministrului sănătății, programul este utilizat
ineficient. Sorina Pintea : În mod normal, toţi cei implicaţi în
activitatea de transplant, trebuie să fie o echipă şi când spun asta, mă refer
la coordonatorii judeţeni, la coordonatorii regionali, la Agenţia Naţională de
Transplant, pentru că, în primul rând, nu putem avea transplant fără organe şi
în momentul în care doreşti să accezi la organizaţii internaţionale, este
primul lucru care se aduce în discuţie. Există în România Programul Naţional de
Transplant, unul generos din punctul meu de vedere. Din păcate, utilizat,
ineficient pe alocuri. Nu-mi explic faptul că într-un judeţ există într-o luna
48 de pacienţi, declaraţi în moarte cerebrală şi nicio prelevare. Asta înseamnă
că nu există interes. Aici nu mai ţine de ministrul Sănătăţii sau poate că
ţine. Poate că judeţul respectiv, nu va mai fi inclus în Programul Naţional de
Transplant.

Legea
prevede și posibilitatea ca o persoană care vrea să își doneze organele să se
înscrie, în timpul vieții, în registrul donatorilor, pentru a i se preleva
organele atunci când ajunge în moarte cerebrală. România este la coada clasamentului european în ceea ce privește numărul
donatorilor de organe și este una dintre puținele țări din Europa care nu are încă
legislație în acest domeniu.