Românii din Spania nu riscă să plătească impozite de două ori

Românii care se mută pentru a lucra în Spania nu vor fi expuși riscului de a-și plăti impozitele de două ori, potrivit Convenției de evitare a dublei impuneri dintre cele două state.

Adaugă ca sursă preferată în Google

România Internațional, 30.05.2021, 13:23

Românii care se mută pentru a lucra în Spania nu vor fi expuși riscului de a-și plăti impozitele de două ori, potrivit Convenției de evitare a dublei impuneri între România și Spania, intrată în vigoare la începutul acestui an și care se aplică deja. Documentul creează cadrul legal care reglementează plata impozitului pe veniturile salariale, astfel, românii care lucrează în Spania plătesc impozitul pentru veniturile obținute doar într-un singur stat.

Tratatul de evitare a dublei impuneri dintre România și Spania instituie un cadru legal în care, în general, impozitul pentru veniturile obținute, de exemplu, de românii care lucrează în Spania vor fi datorate într-un singur stat.

Rezidența fiscală are rolul de a determina competența statului de a impozita salariul unei persoane. Astfel, rezidența fiscală, pentru salariați, se determină în funcție de domiciliu și de reședință.

Convenția prevede cazuri de determinare a reședinței fiscale, atunci când două elemente ar putea fi în conflict:

dacă, de exemplu, salariatul are o locuință atât în România, cât și în Spania, este luat în considerare statul cu care salariatul are legăturile personale și economice cele mai strânse;

dacă acest lucru nu poate fi determinat, salariatul nedeținând nicio locuință permanentă, se ia în considerare statul în care locuiește în mod obișnuit;

dacă și în acest caz salariatul locuiește, în mod obișnuit, în ambele state (sau în niciunul dintre ele), se ia în considerare naționalitatea salariatului;

dacă este național al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autoritățile trebuie să ajungă la un acord privind soluția.

Astfel, dacă, de exemplu, un salariat s-a mutat cu familia în Spania, locuind și fiind angajat de mult timp acolo, este clar că reședința sa fiscală e în Spania. În acest caz, conform tratatului de evitare a dublei impuneri, angajatul plătește impozit pe salariu în Spania, nu în România.

În ceea ce privește salariile obținute de rezidenți, aceste venituri sunt impozabile în statul unde au fost obținute, cu excepția cazului când activitatea este desfășurată în celălalt stat.

Referitor la excepție, poate fi imaginată o situație în care un român merge să lucreze în Spania pentru șapte luni, rezidența lui fiscală rămânând în România. Într-un asemenea caz, deși rezidența fiscală rămâne în România, conform tratatului, se aplică excepția, venitul fiind impozabil în Spania. Oricum, această excepție nu este aplicabilă în următoarele situații:

-prezența în celălalt stat este pentru o perioadă egală sau mai scurtă de 183 de zile, în 12 luni;

-angajatorul nu este rezident în statul unde este desfășurată activitatea (în Spania);

-plata salariului nu este suportată de un sediu permanent al angajatorului, în Spania.

În plus, pentru activitățile salariate desfășurate pe o navă sau aeronavă care traversează zone internaționale, salariul este impozabil în statul unde este situată conducerea efectivă a întreprinderii.

În cazul în care un salariat este considerat rezident român și desfășoară activități în Spania, orice impozitare în România a acestuia trebuie să se facă ținând cont de impozitul pe venit plătit în Spania, deducându-se din impozitul pe venit care trebuie plătit în România ceea ce s-a plătit în Spania.

Surse: Ziarul Românesc, avocatnet.ro