Strategia europeană privind proteinele
Parlamentul European consideră că trebuie consolidat în mod semnificativ nivelul rezilienței europene în sectoarele esențiale, cum ar fi aprovizionarea cu alimente și furaje.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Clara Iancu, 23.11.2023, 09:09
Uniunea Europeană produce 77% din
proteinele furajere pe care le utilizează. Cu toate acestea, Uniunea depinde în
mare măsură de importurile de produse vegetale cu conținut ridicat de proteine.
Deși producția de plante proteice din Uniunea Europeană s-a îmbunătățit în
ultimii 10 ani, producția internă suferă în continuare de un deficit
semnificativ, deoarece a crescut și producția animalieră, ceea ce a agravat
dependența puternică de importurile de culturi bogate în proteine din țări din
afara Uniunii Europene.
Strategia europeană privind proteinele prevede crearea
de condiții mai bune pentru producția de proteine în Uniunea Europeană şi
recunoașterea rolului complementar pe care îl au în economia circulară atât
proteinele de origine vegetală, cât proteinele de origine animală.
Dacian
Cioloş, eurodeputat, a vorbit în Parlamentul European despre riscul
introducerii insectelor și a cărnii de laborator în alimentația umană
europeană.
Avem nevoie de o
strategie pentru a stimula producția de proteine. Avem într-adevăr un deficit
de proteine în Uniunea Europeană, mai ales de proteină vegetală pentru
alimentația animală.
Există deja pe piață tehnologii inovative pentru producția
de proteină în general și susțin cercetarea în această direcție, inclusiv
finanțarea de către Uniunea Europeană a cercetărilor în domeniu, însă
introducerea insectelor și a cărnii de laborator în alimentația umană europeană
înainte de a avea evaluări tehnologice, de sănătate, de mediu serioase,
evaluări etice privind modelul alimentar pe care ni-l dorim în Uniunea
Europeană, nu cred că este o decizie înțeleaptă.
Altfel, doar enunțarea
introducerii insectelor în alimentația umană riscă să provoace sentimente
antieuropene într-o societate care, chiar dacă este deschisă experimentării
noului, consideră mâncarea un element de identitate, de cultură, de legătură cu
natura și cu mediul de viață.
