Muzeul Satului Vâlcean

Astăzi vă invităm într-un periplu prin satul vâlcean, vizitând Muzeul Satului Vâlcean, situat la aproximativ 4 km de Râmnicu Vâlcea.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 08.06.2024, 16:49

Muzeul Satului Vâlcean şi-a conturat profilul tematic înca din anul 1969 și a intrat în circuitul turistic de vizitare în 1974, când s-a considerat că a căpătat o personalitate distinctă, sub forma unui sat muzeu, menit să reconstituie imaginea funcţională a unei aşezări rurale tradiţionale, cu toate instituţiile sale social-culturale.

Costin Corboianu, ghid de turism, recomandă tututror celor care ajung în zonă, un popas aici, pentru că, dacă judeţul Vâlcea face parte, conform specialiştilor, din top trei al atracţiilor turistice, fiind un judeţ care se întinde din zona montatnă, până în bazinul Oltului, reunind o mare varietate de forme de relief şi de obiceiuri şi tradiţii, muzeul este o concentrare a lor:

“În Muzeul Satului Vâlcean, de la Bujoreni, găsim aproximativ 80 de dependinţe, din întregul areal al judeţului Vâlcea, începând cu zonele montane, cu stâne, până la bazinul Oltului, la Drăgăşani, unde se valorifică viţa de vie şi se transformă în vin. Avem, de asemenea, acolo, în scară naturală, efectiv un sat arhaic complet, începând de la biserică, la şcoală, la clădire administrativă şi, nu în ultimul rând, la cârciumă şi moară.”

Gospodăriile şi construcţiile comunitare de aici au fost transferate din diferitele localităţi ale judeţului Vâlcea. În prezent muzeul este împărţit în patru sectoare: Sectorul Gospodărie, Sectorul Social – cultural al „monumentelor de utilitate publică”, Sectorul Meşteşuguri – tehnici populare şi Sectorul Construcţiilor specializate.

Sectorul Gospodărie cuprinde 42 de unităţi şi peste 12.000 de piese muzeistice, ilustrând structura gospodăriei, în funcţie de ocupaţiile tradiţionale: agricultura, pomicultura, viticultura, creşterea animalelor sau o serie de meşteşuguri şi tehnici populare. Se remarcă în mod deosebit, casele cu foişor din zona etnografică Horezu, gospodăriile specializate în viticultură, transferate din zona Drăgăşani, în pomicultură (comunele Alunu, Tomşani, Cernişoara), ori în cresterea animalelor din zona montană (satele Boişoara, Pascoaia-Brezoi). Alături de locuinţe, au fost transferate şi o serie de anexe gospodăreşti:magazii, fânare, coteţe destinate depozitarii unor produse agroalimentare sau pentru creşterea unor păsări şi animale.

Sectorul Social – cultural cuprinde o şcoală primară rurală, de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârsitul secolului al XIX-lea din satul Salişte, comuna Mălaia, o biserica din lemn, construită la 1785, un scrânciob din comuna Stoeneşti, iar în perspectivă acest sector va fi completat cu alte obiective cu valoare arhitectonică.

Sectorul Meşteşuguri – tehnici populare cuprinde o serie de ateliere meşteşugăreşti – un atelier de olărit (secolul XX), un atelier de dulgherie-tâmplarie (secolul XX), unul de prelucrarea părului de capră (începutul secolului al XX-lea), precum şi un atelier de fierărie.

Iar în Sectorul Construcţiilor specializate, le descoperim pe cele ilustrând hotarul satului sau troiţe de drum, fântâni de hotar, stupine de albine, o stână, un conac de vie, foişoare de pază etc.

Piese textile sau de ceramică, din lemn, metal, de iconografie şi mobilier popular completează colecţia muzeului şi vă aşteaptă să le admiraţi.