Onor veteranilor din teatrele de operații
În fiecare an, la 11 noiembrie, sunt sărbătoriți veteranii teatrelor de operații.
Agenția Media a Armatei, 12.11.2025, 14:41
În fiecare an, la 11 noiembrie, sunt sărbătoriți veteranii teatrelor de operații. Această dată are o dublă semnificație: în 1918 intra în vigoare Armistițiul între Puterile Antantei și Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial, iar în 2003, la 11 noiembrie, a căzut la datorie, în teatrul de operații din Afganistan, primul militar român, sublocotenentul post mortem Iosif Silviu Fogarași.
Veteranii teatrelor de operații sunt militari care au participat la misiuni internaționale, departe de țară, de familie, de cei dragi, fiind un exemplu de curaj și devotament pentru societate și tânăra generație. Nu sunt cuvinte mari, sunt cuvinte care pot defini cele mai delicate clipe.
“Depărtarea de casă este unul dintre momentele dificile pe care un militar dislocat într-un teatru de operații le trăiește. Nu este ușor lucru să lași acasă familia. Pot spune că acolo suntem o familie, pentru că ne putem sprijini pe camarazii noștri care ne sunt deopotrivă frați, surori, părinți, nefiind altcineva care să ne asculte; doar pe umărul lor putem să ne spunem păsurile” este o scurtă radiografie a celor mai grele momente, făcută de plutonierul adjutant principal Gabi Boldișor, subofițerul de comandă al Brigăzii Multinaționale Sud-Est din Craiova, militar cu 5 misiuni internaționale la activ.
Militarii veterani ai teatrelor de operații sunt ambasadori ai României în cele mai fierbinți și tensionate puncte ale lumii. Datorită lor, a profesionalismului și implicării în îndeplinirea misiunilor, credibilitatea țării noastre pe scena internațională a crescut. Din 1996 și până acum, România a pierdut 31 de militari în misiuni internaționale.
Fiecare dislocare într-un teatru de operații presupune o confruntare cu pericolul, un real antrenament de supraviețuire, lucru susținut și de Bartolomiej, ofițer responsabil cu planificarea logistică în cadrul detașamentului polonez dislocat în România: “O altă provocare majoră este adaptarea la mediul în continuă schimbare și adesea imprevizibil. Trebuie să fii alert în orice moment, să iei decizii rapide sub presiune și să menții performanțe ridicate în ciuda oboselii sau a lipsei de confort. Nu este vorba doar de rezistența fizică, ci de rezistența mentală”.
Respectul acordat veteranilor nu este doar o chestiune de onoare, ci reprezintă o dovadă de demnitate a tuturor, ca națiune. „Un veteran nu este doar un om cu experiență în luptă. Este un membru al armatei care și-a servit țara în străinătate, adesea departe de casă, familie și prieteni, desigur. A fi veteran înseamnă a purta o moștenire de sacrificiu, muncă în echipă și responsabilitate. Este important ca societatea să recunoască și să prețuiască acel serviciu și să fie mândră de țara sa” este răspunsul unui sergent portughez din cadrul structurilor de cercetare la solicitarea de a caracteriza un militar participant la misiuni internaționale.
Despre aprecierea cuvenită, Bartolomiej, ofițer în detașamentul polonez, face o scurtă precizare: „Aș dori ca publicul să înțeleagă că veteranii au experiențe unice, atât bune, cât și rele și că merită respect, recunoaștere și sprijin pe măsură ce se reintegrează în viața civilă”.
Din păcate, pericolul întâlnit în teatrele de operații a mușcat din rutina vieții dusă la mii de kilometri depărtare de casă; unii dintre militari s-au întors eroi post-mortem ai neamului, alții și-au revăzut familiile, însă poartă cu ei cicatricile conflictului. De aceea, societatea are datoria morală de a privi veteranii teatrelor de operații cu respect, admirație și empatie, pentru că acești oameni au simțit în ceafă răsuflarea tăcută a morții.
(Teodora Mazere – Agenția Media a Armatei)
