Din nou despre autonomie
Referendumul de joi din Scoţia n-a creat emulaţie doar printre promotorii independenţei acesteia faţă de Marea Britanie. În aceeaşi zi, în România, UDMR a făcut public propriul proiect de autonomie pentru aşa-numitul Ţinut Secuiesc.
Bogdan Matei, 19.09.2014, 12:05
Din Catalonia şi Ţara Bascilor spaniole în Flandra belgiană, din Corsica sau Bretania franceze în Tirolul de Sud italian, mişcările secesioniste care sperau ca scoţienii să creeze un precedent în interiorul UE au fost nevoite să constate eşecul curentului independentist. Moderate sau vehemente, influente sau marginale, aceste mişcări nu şi-au ascuns niciodată solidaritatea, şi-au oferit susţinere politică reciprocă, şi-au sincronizat acţiunile.
Mai la Est, nici România nu e scutită de un curent care promovează decuparea, în chiar mijlocul ţării, a Ţinutului Secuiesc, singurul în care comunitatea maghiară e majoritară. Până acum, autonomia acestuia, eventual ca etapă premergătoare independenţei, a fost promovată explicit de ceea ce presa de la Bucureşti numeşte radicalii maghiari din Transilvania, regrupaţi în partide extraparlamentare. Acestor voci li s-a alăturat acum, cu propriul proiect de autonomie pentru Secuime, moderata UDMR. Reprezentată, fără întrerupere, din 1990 în Parlamentul de la Bucureşti şi, din 1996, în mai toate guvernele româneşti de coaliţie, Uniunea a încredinţat liderului său, tocmai vicepremierul Kelemen Hunor, misiunea de a prezenta prevederile principale ale acestui proiect.
Reunind actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş, viitoarea entitate autonomă ar urma să beneficieze de prerogative pe care iniţiatorii le consideră inspirate de modelul Tirolului de Sud. Pe harta României a mai existat aşa ceva, în primele două decenii ale dictaturii comuniste – cele mai negre din istoria modernă a ţării -, sub numele de Regiune Autonomă Maghiară. Şi nu după model tirolez, ci sovietic, aplicat fără crâcnire de regimul marionetă de la Bucureşti.
Proiectul UDMR presupune introducerea bilingvismului la toate nivelurile vieţii sociale. Limba maghiară ar urma să fie predată inclusiv în şcolile româneşti din regiune. Cele două comunităţi etnice vor fi reprezentate proporţional în instituţii, inclusiv în Justiţie, unde la două treimi de magistraţi de etnie maghiară ar urma să fie una românească. 50% din taxele colectate vor rămâne autorităţilor locale şi nu vor mai alimenta bugetul de stat.
În sfârşit, capitala Ţinutului Secuiesc va fi cel mai mare oraş din regiune, Târgu Mureş – unde, de altfel, majoritară e populaţia românească. Comunitatea maghiară nu doreşte separatism, nici independenţă, ci garanţii puternice referitoare la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii proprii – a ţinut să precizeze vicepremierul Kelemen.
Politicienii români – atât partenerii săi social-democraţi din Guvern, cât şi opoziţia de centru-dreapta – subliniază, însă, că orice modificare administrativ-teritorială trebuie să respecte Constituţia, care stipulează caracterul naţional şi unitar al statului român.
De acord cu descentralizarea şi cu regionalizarea, partidele româneşti afirmă că la baza acestora nu pot sta criteriile etnice, aşa cum doreşte UDMR.
