NATO la 75 de ani
Cea mai mare alianță politico-militară din istorie aniversează trei sferturi de secol de la înființare.
Mariana Chiriță, 05.04.2024, 16:05
Încă de la fondare, în 1949, despre NATO s-a spus că trebuie să-i mențină pe germanii învinși în cel de-Al Doliea Război Mondial la pământ, pe americani în Europa și pe sovietici în afara acesteia. Trei sferturi de secol mai târziu, butada nu și-a pierdut valabilitatea decât în parte. Dacă Germania a devenit un pilon al lumii libere, Statele Unite rămân esențiale pentru securitatea acesteia, iar Rusia e, din nou, cea mai mare primejdie. NATO a fost creată de 12 ţări din America de Nord şi Europa, ca răspuns la ameninţările expansionismul Moscovei. Azi, Alianţa are 32 de membri, foarte mulți – de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Estonia și până în Bulgaria – din spatele fostei Cortine de Fier, unde fuseseră comunizați și satelizați cu forța de trupele sovietice de ocupație. Iar de doi ani, NATO şi-a recăpătat rolul central de securitate, după ce invazia trupelor ruse în Ucraina vecină i-a forțat pe aliaţi să vadă din nou Moscova ca pe o ameninţare majoră.
Rusia a acuzat, însă, NATO că a revenit la mentalitatea Războiului Rece, iar ministerul de Externe de la Moscova a pretins, prin purtătoarea sa de cuvânt, că Alianţa nu-şi va găsi loc în „lumea multipolară”, pe care Kremlinul spune că vrea să o construiască pentru a pune capăt dominaţiei Statelor Unite. La reuniunea lor de la Bruxelles, care a marcat cea de-a 75-a aniversare a înființării Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a pregătit summitul Alianței din iulie, de la Washington, miniștrii de Externe ai statelor membre au convenit să-şi asume un rol şi mai important în coordonarea ajutorului pentru Ucraina invadată.
Secretarul general, Jens Stoltenberg, a propus un ajutor pe cinci ani de 100 de miliarde de euro, pentru a face sprijinul acordat Kievului mai stabil şi mai previzibil. În intervenţia sa, ministrul român de Externe, Luminița Odobescu, a salutat aderarea Suediei la NATO, o decizie cu încărcătură simbolică, fiindcă regatul scandinav a renunțat la secole de neutralitate strictă tocmai după ce rușii au atacat Ucraina.
De asemenea, șefa diplomației de la București a reliefat importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică, solicitând menţinerea vigilenţei NATO cu privire la evoluţiile din această regiune. Ea a pledat şi pentru o angajare politică şi practică sporită în sprijinul Ucrainei, punctând sprijinul multi-dimensional pe care România continuă să-l acorde ţării vecine. Chiar în ajunul reuniunii ministeriale de la Bruxelles, Parlamentul bicameral de la București s-a întrunit într-o ședință specială comună, care a marcat atât 75 de ani de existență a NATO, cât și două decenii de la admiterea României la cea mai mare alianță politico-militară din istorie. Cu un singur vot împotrivă, senatorii și deputații au adoptat o declaraţie care subliniază că apartenenţa României la Alianţă reprezintă o garanţie a protecţiei cetăţenilor, a democraţiei şi libertăţilor individuale.
