Reconfigurări politice
După europarlamentarele de luna trecută, principalele partide politice româneşti au intrat într-o nouă etapă, ce precede prezidenţialele din noiembrie.
Florentin Căpitănescu, 11.06.2014, 12:08
În aşteptarea cursei prezidenţiale din toamnă, partidele politice româneşti caută, deja, să se aşeze pe culoare care să le ofere şanse cât mai bune.
Primele care s-au mişcat au fost principalele două formaţiuni de opozitie, PNL şi PDL, care, imediat dupa euroscrutinul de luna trecută, au anunţat că negociază termenii unei fuziuni. Produsul acesteia, îşi doresc liderii celor două partide, ar urma să conteste supremaţia alianţei de stânga PSD-UNPR-PC, care şi-a adjudecat jumătate din mandatele ce-i revin României în noul Parlament European. Chiar şi aşa, alianţa PSD-UNPR-PC pare că nu se multumeşte să fie un simplu spectator la încercarea de regrupare a Dreptei, care, cred observatorii, pare capabilă să-i pună beţe-n roate la prezidenţialele din noiembrie.
Semn că Stânga nu stă cu mâinile în sân, premierul social democrat Victor Ponta a anunţat, încă de săptămâna trecută, că au început tatonările cu PP-DD pentru o înţelegere care ar putea aduce schimbări inclusiv în echipa guvernamentală, nu doar la nivel local. Victor Ponta: ”Nu avem încă niciun fel de rezultat şi o să discutăm săptămâna viitoare, când avem un rezultat. Dacă vrem să schimbăm ceva în structura guvernului, o vom discuta împreună”.
La rându-i, UDMR nu vede cu ochi buni demersul colegilor de guvernare. Căci, susţine liderul UDMR, Kelemen Hunor, înrolarea PP-DD în garnitura executivă ar aduce un uriaş deserviciu imaginii actualului cabinet. Kelemen Hunor: ”Din punct de vedere al imaginii, ar fi un dezastru. Pe plan local, fiecare face fel de fel de înţelegeri, dar la nivel guvernamental, în coaliţie, eu nu sunt de acord. Şi cred că ar fi o greşeală”.
Nazurile UDMR, susţin analiştii, nu sunt deloc întâmplătoare. PP-DD este creaţia unui fost patron de televiziune tabloidă – între timp, închisă – Dan Diaconescu, care a reusit, pe fondul dezamăgirilor provocate de partidele consacrate din era post-comunistă, să-şi transforme privitorii, în genere cu o educaţie modestă, într-o masă electorală. Una deloc neînsemnată, din moment ce la legislativele din 2012, PP-DD a reuşit să obţină un uluitor 15%. De atunci însă, PP-DD este pe tobogan, şi ca potenţă electorală – 4% la euroalegeri, şi ca reprezentare în Parlamentul de la Bucureşti, unde rândurile sale s-au tot subţiat. Mulţi dintre mercenarii – cum au fost numiţi de presă – care au candidat sub sigla PP-DD, odată intraţi în Parlament, au dat bir cu fugiţii, parte din ei găsind un loc călduţ, ca ironie, chiar la PSD.
