Viitorul relaţiilor Bucureşti – Chişinău

România îşi arată disponibilitatea de a accepta o eventuală dorinţă a Republicii Moldova de reunificare. Ce perspective există ca un astfel de demers să devină realitate?

Roxana Vasile, 28.03.2018, 12:45

Cu ocazia împlinirii,
marţi, a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, festivismul a fost la
el acasă. Legislativul bicameral de la Bucureşti a organizat o şedinţă solemnă:
au fost rostite discursuri şi a fost adoptată o Declaraţie. Parlamentul – se spune în document – consideră drept deplin legitimă
dorinţa acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care susţin unificarea cu România ca o continuare
firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române. România şi
cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea
oricărei astfel de manifestări din partea moldovenilor, ca o expresie a voinţei
lor suverane.

Provincie cu populaţie majoritar românească aflată timp de 106
ani sub ocupaţie ţaristă, Basarabia s-a unit cu Patria Mamă – România – în 1918.
Uniunea Sovietică a reanexat-o, în urma unui ultimatum, în 1940, iar pe o parte
a teritoriului acesteia a fost creată actuala Republică Moldova. Strivit şi
negat în perioada URSS-ului, românismul a fost pervertit prin inventarea unei
limbi şi a unei identităţi moldoveneşti, separate de cele româneşti. Apoi,
pentru a-şi marca teritoriul, în 1992, Moscova a susţinut, cu trupe,
veleităţile separatiste pro-ruse din regiunea Transnistria. Iar, la fiecare
scrutin electoral, o luptă acerbă se dă între politicienii care mizează pe
cartea integrării europene şi cei care vor să readucă Republica pe orbita rusească.

Că, prin
urmare, lucrurile nu sunt simple şi reunificarea cu România e o chestiune de
timp o spune şi directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii
Internaţionale al Academiei Române, Dan Dungaciu: Dacă, vreodată,
cetăţenii Republicii Moldova vor dori să se reunească cu România, asta se va
face strict în concordanţă cu legislaţia internaţională, cu acordurile finale
de la Helsinki, care vorbesc şi despre inviolabilitatea frontierelor, dar şi despre
legitimitatea unui act care se petrece prin dorinţa ambilor subiecţi. Sigur că
mâna a rămas întinsă. Alta este atmosfera la Chişinău din punctul acesta de
vedere, unde – s-a văzut şi în Parlamentul României – viziunile la nivel
oficial sunt n-aş spune radical diferite, dar diferite. Mesajul cu care
oficialii de la Chişinău au venit explicit a fost că unu: ne interesează în
primul rând reintegrarea Republicii Moldova, adică regiunea transnistreană,
pentru că vrem să evităm 1992, şi doi: dacă vreodată se va pune în discuţie
relaţia cu România, trebuie pusă pe baza unui referendum. Altminteri spus, va
trebui un referendum în Republica Moldova, prin care cetăţenii Republicii Moldova
să decidă.

Până la momentul aparent îndepărtat al unei eventuale reunificări,
oamenii politici de la Bucureşti sunt de acord că importantă rămâne aprofundarea
legăturilor speciale dintre România şi Republica Moldova şi susţinerea
parcursului european şi nord-atlantic al micului stat de la Est, cel mai sărac din Europa. Cum
societatea moldovenească este divizată, iar propaganda rusă, prezentă masiv,
este foarte agresivă, sprijinul României este esenţial.