S-a stins din viață Doina Caramzulescu, vocea de aur a postului Radio Vacanța

„Ne-a părăsit cea mai frumoasă voce de vacanță. Mulțumim pentru toate verile de neuitat! Rămas bun, Doina Caramzulescu!” au transmis, astăzi, colegii noștri de la Radio Vacanța.

Adaugă ca sursă preferată în Google

România Internațional, 29.08.2026, 15:15

„Ne-a părăsit cea mai frumoasă voce de vacanță. Mulțumim pentru toate verile de neuitat! Rămas bun, Doina Caramzulescu!” au transmis, astăzi, colegii noștri de la Radio Vacanța.

Doina Caramzulescu, vocea emblematică a postului Radio Vacanța, ne-a părăsit la vârsta de 79 de ani.

Legându-și destinul de Radio Vacanța pentru totdeauna, jurnalista Doina Caramzulescu a fost printre primii crainici și realizatori care au deschis postul de radio din Mamaia în 1967.

Absolvise Facultatea de Limbi Străine și fusese repartizată la postul central de radio, în Redacția emisiunilor politice pentru străinătate, care transmitea în 13 limbi străine. A intrat în radio la 22 de ani, cu o pasiune evidentă pentru meserie, iar în 1967, când s-a anunțat deschiderea unui post estival la Mamaia, a fost selectată să facă parte din echipă și a ajuns în celebra Vila 27, unde funcționa Radio Vacanța „veche”.

Lansat în 1967, Radio Vacanța și-a câștigat rapid notorietatea datorită emisiunilor realizate în cinci limbi străine: engleză, franceză, germană, rusă și italiană.

Din echipa de la începuturi făceau parte: Paul Grigoriu, Doina Caramzulescu (limba engleză), Rodica Simonica Grigoriu (limba franceză), Ioana Nițescu (limba rusă), Marian Bistrițeanu (limba engleză), Gabriela Langada (limba germană), Dan Dumitrescu (limba franceză), Carmen Săndulescu, Denise Maria Teodoru, George Prodescu, Sanda Valeria Dan, Păuna Pintile și Alecu Marciuc (tatăl Iulianei Marciuc).

Numită „Doamna Radio Vacanța”, Doina Caramzulescu a fost vocea inconfundabilă care a adus atâta bucurie pe undele radio și, mai presus de toate, a oferit un sentiment de libertate după care tânjeau toți ascultătorii în perioada comunistă.

Într-un interviu realizat de Magda Vâjaică pentru emisiunea România de Nota 10, la aniversarea a 50 de ani de la înființarea Radio Vacanța, Doina Caramzulescu a mărturisit că la început a vrut să devină actriță, dar destinul i-a pregătit alt drum. Era în clasa a IX-a când a recitat Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu și a înțeles că are darul oratoriei.

„Se pare că am citit-o atât de bine, cu atâta suflet, cu atâta pathos, încât toată clasa a tăcut din gură. Şi atunci mi-a venit mie ideea să mă fac actriţă. Bine că nu m-am făcut că nu aş fi avut talent. Am dat la teatru şi am căzut cu surle şi trâmbiţe şi sunt fericită că am căzut… (…) Am făcut eu socoteala ce ştiu să fac şi am dat la engleză. (…) Eu sunt convinsă că există un destin pentru fiecare, cu bune şi cu rele şi că ceea ce ne este dat, asta aveam!”, spunea Doina Caramzulescu.

Sunt mărturisiri pline de nostalgie ale unei jurnaliste îndrăgostite de profesia ei, care a iubit nespus publicul și munca la microfonul acestui post de radio unic în Europa. Pentru epoca respectivă, Radio Vacanța era un fenomen: se asculta muzică străină la care publicul nu avea altfel acces, iar știrile erau redactate și prezentate în cinci limbi străine, fiindcă litoralul era plin de turiști din toată lumea.

„Nu ştiu, pentru mine era o fericire să mă apropii de microfon, în primul rând pentru că eram fericită că pot să vorbesc la microfon. Şi încercam întotdeauna să găsesc un cuvânt frumos pentru toată lumea. Mai mult decât atât, mi-a plăcut atât de mult Radio Vacanţa încât nu m-am limitat numai la emisiunile în limba engleză, m-am implicat în tot ce mă puteam implica. Iar faptul că veneau oameni, veneau fetiţe de liceu şi-mi cereau autografe, pentru mine era o bucurie nemaipomenită. Asta reprezenta adevărata satisfacţie. Radio Vacanța era unic, transmitea în cinci limbi străine”, mărturisea Doina Caramzulescu.

În anii ’70, Radio Vacanța a devenit un spațiu de libertate culturală: se difuza muzică străină, inclusiv operă și operetă, se realizau emisiuni în direct, iar Paul Grigoriu și Doina Caramzulescu semnau programe speciale de duminică.

În anii ’80, libertatea editorială s-a redus drastic: 70% muzică românească obligatorie, interdicții privind numele proprii și presiuni politice constante. A existat chiar o tentativă de reducere a programului Radio Vacanța la doar două ore pe zi, restul urmând să fie transmis din București.

Printre momentele memorabile se numără și episoadele cu copiii pierduți pe plajă, aduși la Vila 1 Mamaia, sediul Radio Vacanța începând din 1978, și unde micuții erau ținuți până când părinții – anunțați la radio – veneau să-i recupereze.

După 1990, Doina Caramzulescu a continuat să fie vocea Radio Vacanța până în 1995. A organizat spectacole în aer liber la Vila 1 Mamaia, iar Mamaia a rămas pentru ea „a doua casă”.

Considerată vocea de aur a Radio Vacanța, Doina Caramzulescu a contribuit decisiv la identitatea postului, la profesionalizarea programelor estivale și la legătura afectivă dintre Radio Vacanța și publicul de pe litoral.

Doamna Radio Vacanța a fost vocea care a traversat epoci, restricții, momente dramatice și perioade de libertate, definind prin profesionalism și sensibilitate un post unic în Europa.