S-a stins din viață Mircea Lucescu
Mircea Lucescu, în vârstă de 80 de ani, a decedat în această seară, a anunțat Spitalul Universitar de Urgență București.
Lică Manolache, 07.04.2026, 21:43
Mircea Lucescu a decedat marți, la vârsta de 80 de ani, a anunțat Spitalul Universitar de Urgență București: Spitalul Universitar de Urgență București informează că astăzi marți, 7 aprilie 2026, în jurul orei 20.30, a fost declarat decesul domnului MIRCEA LUCESCU. Domnul Mircea Lucescu a fost unul dintre cei mai titrați antrenori și jucători de fotbal români, primul care a calificat echipa națională a României la un Campionat European, în anul 1984”.
Fostul mare fotbalist și antrenor era internat la Spitalul Universitar din 29 martie, după ce i s-a făcut rău înaintea antrenamentului echipei naționale de fotbal. El urma să fie externat vinerea trecută, dar a suferit un infarct miocardic acut.
Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la București. Și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 București. După doi ani, a fost transferat la Dinamo București (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal.
Între 1965-1967 a jucat la Știința București (fostă și actuală Sportul Studențesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 și la care a obținut cele mai mari succese din cariera de jucător: șapte titluri de campion al României (1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977 și 1990) și o Cupă a României (1968). Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). Lucescu a avut 362 de prezențe în prima divizie și 78 de goluri marcate.
Tot ca jucător, a fost selecționat de 64 de ori în prima reprezentativă a țării, pentru care a avut 9 reușite. A fost unul dintre componenții de bază și căpitan al reprezentativei noastre participantă la Cupa Mondială din Mexic (1970) și la Campionatul European din 1972, unde Naționala s-a calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezențe în echipa națională (deținut, timp de 35 de ani de celebrul Iuliu Bodola.
Mircea Lucescu și-a început cariera de antrenor în 1981, la Corvinul Hunedoara, echipă cu care reușește imediat promovarea în prima divizie. El a preluat și echipa națională a României între anii 1981-1986, reușind calificarea la Campionatul European din Franța (1984). EL a adunat 59 de partide ca selecționer al tricolorilor. Din 1986, Lucescu se întoarce la Dinamo, iar sub bagheta sa, echipa bucureșteană obține un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
În vara anului 1990 a plecat în Italia, unde a antrenat formațiile Pisa, Brescia și Reggiana, izbutind să le promoveze în prima divizie, dar nereușind să le mențină acolo mai mult de o ediție de campionat. Apoi, în 1997, a revenit în țară, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României. La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). A revenit la Rapid, reușind să câștige campionatul în ediția 1998-1999.
Din 2000 până în 2002, Mircea Lucescu a antrenat echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 a trecut la rivala Beșiktaș Istanbul, cu care a cucerit, în primul an, campionatul și a ajuns în sferturile Cupei UEFA.
În perioada în care a antrenat echipa Beșiktaș Istanbul, Mircea Lucescu a jucat un rol crucial în salvarea și restaurarea Bisericii ‘Sfânta Muceniță Paraschevi’ (Prikidion) din Istanbul, Turcia, un lăcaș de cult istoric ctitorit de domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1692, arată basilica.ro.
A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma sa, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională, șase cupe ale Ucrainei și șapte Supercupe, dar mai ales Cupa UEFA, în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
În 2015, a devenit al cincilea antrenor din istorie care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor, arată www.uefa.com.
După prolifica perioadă petrecută la Șahtior, a antrenat între 2016 și 2017 echipa rusă FC Zenit Sankt Petersburg, iar apoi, timp de doi ani (2017-2019), echipa națională a Turciei. La 23 iulie 2020, Mircea Lucescu a revenit în Ucraina, devenind antrenorul echipei Dinamo Kiev, poziție ocupată până în anul 2023. La cârma echipei Dinamo Kiev, a obținut titlul de campion în primul sezon, o cupă a Ucrainei și Supercupa Ucrainei în 2020.
Din vara lui 2024, Mircea Lucescu a fost instalat oficial în funcția de selecționer al echipei naționale a României, pe care o mai ocupase în urmă cu 38 de ani. „Il Luce” a condus Naționala până la internarea sa de la sfârșitul lunii martie.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul ‘Meritul Sportiv’ clasa a III-a, ‘în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate’.
La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național ‘Crucea României’ în grad de Cavaler, ‘în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul’.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul ‘Meritul Sportiv’ clasa a III-a, ‘în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate’.
La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național ‘Crucea României’ în grad de Cavaler, ‘în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul’.
Sursa: Agerpres
