Viața filtrată de pe internet vs viața reală
Radio România derulează în această lună campania «Stai sigur pe net», o campanie de conștientizare care aduce în prim-plan riscurile reale ale consumului iresponsabil de internet și social media în rândul copiilor și adolescenților. Daniel Onea ne explică de ce este tot mai dificil să facem diferența între viața reală și conținutul fals de pe internet, generat de inteligența artificială, dar și cum ne putem proteja prin educație digitală și gândire critică.
Daniel Onea, 24.03.2026, 10:25
Granița dintre lumea fizică și cea virtuală devine tot mai subțire. Tehnologia și, în special, inteligența artificială ne oferă instrumente puternice, dar aduc și noi provocări. Pentru copii și adolescenți, spațiul online poate fi un teren minat, dacă nu există îndrumare. În cadrul campaniei Radio România, „Stai sigur pe net”, analizăm diferențele dintre viața reală și cea filtrată de ecrane. Alin Cîndea este Business Success Manager în cadrul Logiscool România, o organizație specializată în educație digitală și programare pentru tineri. El atrage atenția că inteligența artificială trebuie privită cu prudență, pentru a nu ne afecta capacitatea de a judeca singuri.
„Inteligența artificială vine deseori ca o capcană. Oferindu-ne toate informațiile gata pregătite, se poate transforma dintr-un instrument – așa cum ar trebui să fie – într-un înlocuitor al propriei noastre gândiri. Din perspectiva experților în educația digitală a copiilor, inteligența artificială trebuie folosită exclusiv ca un instrument. Ne dorim să o folosim pentru a afla informații, a învăța, a obține idei sau a structura date. Nu trebuie să o folosim într-un mod care să ne facă să ne pierdem gândirea critică. Pe termen lung, a lăsa tehnologia să gândească în locul nostru nu este deloc favorabil.”
Pe lângă diminuarea efortului cognitiv, o altă problemă gravă este explozia de imagini și texte fabricate în mediul online. Alin Cîndea, expert în educație digitală, spune că materialele trucate reprezintă un pericol real pentru toate categoriile de vârstă. „Acest lucru este valabil atât pentru copii, cât și pentru adulți. Conținutul generat de inteligența artificială a crescut exponențial în ultimii ani. Devine din ce în ce mai greu să diferențiem conținutul generat artificial, cunoscut sub numele de «fake» sau «deepfake», de realitate. Această situație este sensibilă și aduce riscuri majore, în special în zona dezinformării, care este folosită intenționat de diverse entități. Dacă noi, ca utilizatori, nu avem educație digitală și gândire critică – o competență esențială a zilelor noastre –, putem cădea ușor în capcana de a crede informații false și de a lua decizii greșite pe baza lor.”
Pentru a naviga în siguranță pe internet, soluția nu este interzicerea accesului la tehnologie. Alin Cîndea subliniază că adaptarea și protecția trebuie să înceapă din familie și să continue în instituțiile de învățământ. „Principalul reper rămâne educația. Totul poate fi rezolvat prin educație, mai ales în domeniul tehnologiei, încă de la o vârstă fragedă. Principiul interdicției în loc de cel al învățării nu funcționează și, pe termen lung, le va afecta tinerilor abilitățile. Educația digitală trebuie să înceapă în familie, în măsura posibilului. Desigur, suntem conștienți că nu toți părinții au competențe digitale avansate. De aceea, recomandăm cursuri de specialitate, atât în școlile publice, cât și prin alte instituții capabile să îi pregătească pe copii. Tehnologia se dezvoltă într-un ritm mult mai accelerat decât metodele educaționale, motiv pentru care trebuie să fim mereu la curent cu schimbările din domeniu pentru a ne pregăti tinerii pentru viitor.”
Așadar, siguranța în mediul online nu se obține prin ignorarea inovațiilor, ci prin înțelegerea lor. Pentru a explora spațiul online fără riscuri și pentru a menține un echilibru sănătos, este esențial să ne dezvoltăm permanent gândirea critică și să verificăm sursele informațiilor. Trebuie să fim conștienți, și să le explicăm și copiilor, că rețelele de socializare prezintă adesea o iluzie a perfecțiunii, o viață intens filtrată, care nu reflectă complexitatea realității noastre. În același timp, instrumentele digitale trebuie folosite strict pentru învățare și organizare, fără a ne înlocui propriul proces de decizie. O comunicare deschisă în familie rămâne vitală pentru a depista rapid conținutul periculos sau fals, însă la fel de importantă este deconectarea periodică de la ecrane. Doar prin implicarea activă în lumea fizică, offline, putem păstra o perspectivă clară și putem face diferența între ficțiunea digitală și viața reală.