Al nouălea raport privind coeziunea economică și socială
Misiunea fundamentală a politicii de coeziune a fost și rămâne aceea de a stimula creșterea și dezvoltarea în întreaga Uniune Europeană. Această misiune este la fel de importantă ca oricând, iar Al nouălea raport privind coeziunea economică și socială reprezintă un progres semnificativ în realizarea ei.

Clara Iancu, 22.05.2025, 09:30
Politica de coeziune generează un efect pozitiv şi de anvergură asupra convergenţei: diminuează decalajele dintre statele membre şi regiuni, stimulează creşterea durabilă şi susţine investiţiile publice.
Pentru a îndeplini în continuare obiectivele, Uniunea Europeană trebuie să adapteze această politică la realităţile şi provocările actuale. Dacă ne dorim o Europă mai puternică, rezilientă şi competitivă, trebuie să întărim şi să revitalizăm politica de coeziune atât pentru prezent, cât şi pentru viitor.
Al nouălea raport privind coeziunea economică și socială propus de Comisia Europeană va aduce mai multă flexibilitate, stimulente suplimentare şi reguli simplificate, astfel încât statele membre şi regiunile să poată face faţă provocărilor urgente chiar acum – fără a mai aştepta următorul ciclu financiar.
Despre al nouălea raport privind coeziunea economică și socială, a vorbit în Parlamentul European, Raffaele Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene.
„Ambiția mea este clară: să modernizez, să simplific și să consolidez politica de coeziune astfel încât aceasta să fie mai bine țintită și mai receptivă, păstrând regiunile în centrul atenției și respectând pe deplin diversitatea și nevoile specifice ale teritoriilor noastre.
Această viziune se bazează pe patru piloni cheie. În primul rând, o soluție personalizată pentru statele membre va include reformele și investițiile esențiale, axându-se pe prioritățile noastre comune. Aceste măsuri vor fi concepute și implementate în strânsă colaborare cu autoritățile naționale, regionale și locale.
Doresc să subliniez că principiile parteneriatului gestionării partajate, guvernanței și abordării bazate pe teritoriu vor rămâne fundamentale pentru politica de coeziune. În al doilea rând, trebuie să facem politica de coeziune mai accesibilă, reducând povara administrativă. Vom lucra pentru diminuarea complexității și vom oferi un mod de implementare mai orientat spre performanță pentru a spori viteza și eficiența.
Voi continua să susțin cu tărie o dimensiune teritorială solidă. Astfel, politica de coeziune va aborda provocările reale cu care se confruntă regiunile aflate în tranziții structurale. Aceasta vizează regiunile noastre de frontieră estică, precum și zonele periferice mai puțin dezvoltate, zonele izolate și rurale, insulele și regiunile ultraperiferice.”