Combaterea discriminării în UE
Conform ultimului barometru privind discriminarea în Uniunea Europeană, o pondere importantă a cetățenilor europeni consideră că discriminarea e larg răspândită în țara lor.
Daniel Onea, 28.11.2019, 10:00
Conform ultimului
barometru privind discriminarea în Uniunea Europeană, o pondere importantă a
cetățenilor europeni consideră că discriminarea e larg răspândită în țara lor.
Astfel, 61% consideră că există o discriminare a cetățenilor romi, 59%
subliniază discriminarea etnică, 53% cred că există discriminare sexuală, iar
47% văd discriminarea în funcție de religie sau credințe.
Punctul de plecare este
că egalitatea de șanse, dreptul de a nu fi discriminat este un drept european,
chiar o valoare europeană. Însă cum putem pune în valoare acest drept? Răspunde
Vincze Lorant, europarlamentar, membru supleant în Comisia pentru libertăți
civile, justiție și afaceri interne:
Când ne referim la unele întrebări din
sondaje de opinie, analizăm mentalul colectiv, ce gândește comunitatea despre o
anumită tematică. Mentalitatea omului de rând sau a societății în general este
foarte greu de schimbat. Și totul începe de la școală. Schimbarea mentalității
poate avea loc de la vârstă fragedă, din familie și de la școală. Dacă ne uităm
la cifrele publicate, ne dăm seama că variațiile nu sunt semnificative. Cifrele
erau asemănătoare și acum patru ani, când s-a mai realizat un studiu pe această
temă. E o ușoară modificare spre bine în ceea ce privește percepția populației
rome din Europa, în general. Evident, și diferența de la un stat membru la
celălalt este foarte diferită. Instituțiile europene lucrează la foarte multe
mecanisme și instrumente care să combată discriminarea. Există inclusiv o
Agenție pentru Drepturi Fundamentale, există un plan european pentru romi și
multe alte instrumente.
Totuși,
schimbarea educației este esențială. A înțelege oamenii din jurul tău e un
proces de învățare care pornește din familie și continuă apoi în școală, crede
europarlamentarul Vincze Lorant: Sunt noțiuni care te ajută să-ți cunoști
aproapele, să-l accepți, să trăiești cu el. Evident, în societățile monocolore
acest lucru e mai greu de realizat și doar din povestiri îți poți imagina cum e
să stai alături de o persoană de culoare, să ai un șef de altă orientare
sexuală. Astfel, școala îți poate oferi un cadru în care-ți poți modela
gândirea și-ți poți schimba mentalitatea. Cred că România ar avea foarte multe
de făcut în acest sens, dacă ne-am gândi la gradul de acceptare romilor,
evreilor sau maghiarilor de lângă noi. Discriminarea este prezentă, deși
comunitățile au fost dintotdeauna acolo.
Dacă ar
fi să luăm un exemplu, acesta ar fi al Franței și al Germaniei. Vincze Lorant: Au reușit să scrie împreună o istorie în care divergențele sunt
marcate distinct, dar în care se subliniază istoria comună și viitorul comun.
Dacă mă uit la școala belgiană, întotdeauna, la temele de acasă și în cadrul
bibliografiei obligatorii pentru copii, sunt povestioare care vorbesc despre un
negru, despre un copil arab, despre cineva aflat la periferia societății, care
trebuie ajutat. Astfel, această temă e introdusă de la o vârstă fragedă, iar
copiii ajung să aprecieze diversitatea din societate. Ar trebui să ieșim din
învățământul clasic, cu referire doar la literatura limbii sau culturii
respective și să încercăm să introducem și teme care reprezintă provocările
societății de astăzi: diversitatea și globalizarea.
Frontierele nu mai
există și se poate studia în orice parte a Europei, unde trăiesc oameni de
diferite rase, naționalități și limbi. Prin neacceptarea acestora, se pierde
șansa de a face parte dintr-o Europă foarte bogată și diversă din acest punct
de vedere.
