Coordonarea sistemelor de securitate socială
Normele comune la nivelul Uniunii Europene le garantează cetăţenilor europeni care locuiesc temporar în altă ţară decât cea de origine dreptul la ajutoare sociale şi de sănătate.
Corina Cristea, 17.02.2020, 11:48
Calitatea de cetăţean al unei ţări a Uniunii Europene dă
persoanei respective posibilitatea să se mute într-un alt stat membru pentru a
studia, a munci temporar sau pentru a se stabili permanent. În prezent, numărul
rezidenţilor europeni – lucrători mobili, şomeri şi cetăţeni inactivi din punct
de vedere economic – care locuiesc în altă ţară decât cea de origine se
cifrează undeva la circa 12-14 milioane.
Normele comune la nivelul Uniunii
Europene le garantează acestora dreptul la ajutoare sociale şi de sănătate. Legislaţia
europeană privind securitatea socială cuprinde, astfel, beneficii privind
prestaţiile de boală, indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate,
prestaţiile familiale şi ajutoarele de şomaj.
Statele membre decid care
beneficii sunt acordate, în ce condiţii şi ce contribuţii trebuie plătite,
normele europene coordonând doar interacţiunea dintre sistemele naţionale. Ca
regulă de bază, lucrătorii mobili se supun legislaţiei din ţara în care
muncesc. Cei care îşi caută un loc de muncă într-un alt stat membru pot
beneficia pe o perioadă limitată de ajutoare de şomaj din ţara lor de origine.
În acelaşi timp, persoanele pensionate care au lucrat în mai multe ţări, pot
combina perioadele de asigurare pentru a obţine o pensie integrală. Asigurarea
portabilităţii este un deziderat la nivelul Uniunii, iar în aceste condiţii
este tot mai vehiculată ideea unui număr de securitate socială european.
În
absenţa unui astfel de element, este foarte greu să discuţi despre o coordonare
reală, consideră eurodeputatul Dragoş Pîslaru, care a explicat situaţia, dând
exemplul românilor plecaţi temporar în alt stat membru al Uniunii:
Vestea bună pentru români este că în
momentul în care vom reuşi să desăvârşim acest dosar, un regulament, de fapt,
portabilitatea drepturilor românilor care lucrează în străinătate va fi mult
facilitată. Deci, dacă un român lucrează într-un stat membru şi apoi intră în
şomaj, poate să-şi folosească experienţa, vechimea pe care a avut-o acolo şi
chiar asigurările pe care le-a plătit în acea ţară. La fel pentru asigurări de
sănătate pe termen lung, alocaţii familiale şi chiar pensii într-o anumită
măsură. Şi aceasta este foarte important. În discuţiile care au avut loc pe
dosarul legat de coordonare, unul dintre aspecte este legat de digitalizarea
sistemului.
Cu alte cuvinte, schimbul de informaţii între autorităţile statelor
membre, că discutăm de case de pensii sau agenţii care se ocupă de forţa de
muncă sau asigurări de sănătate, este îngreunat de faptul că fiecare ţară are
sistemul ei şi că încă se discută de hârtii şi nu discutăm aici numai de
România. Există acum o oportunitate de a repune în discuţie şi de a accelera
ideea unui număr de securitate socială european, un identificator, de fapt, ca
analogie un fel de card de muncă pe care să poţi să-l foloseşti pe teritoriul
UE şi să fi identificat automat în aceste sisteme pentru a asigura
portabilitatea.
Nu toţi cetăţenii
UE ar trebui să-şi facă un identificator, precizează eurodeputatul Dragoş
Pîslaru, ci doar cei care sunt mobili şi care au de suferit în absenţa
portabilităţii.
