Europa, di la Atlantic la Urali
Unâoară cu referendumulu britanic, tru care amintară adepţâl’i a işearil’ei di-tru Uniunea Europeană, si poate să si considerâ că si spuse tot ţi si putea dispre unitatea Vecl’iului Continent. Tru 1959, într-un discursu spus la Strasbourg, preşedintile francez Charles de Gaulle spunea că ună Europă di la Atlantic la Urali urma să decidă soarta, ică mira, a lumil’ei. Putem să videm tru aesta hibă ună fantastică previziune, hibă ună sinteză a li politică a leghendarului gheneral. El easte aţel ţi refuzăă să acceptă înfrândzirea, tru 1940, şi are lansată Rezistenţa franceză contra a ocupantului nazist. Apelul la rezistenţă apărn’i di la Londra, ama de Gaulle nu avut ţeale ma bunile relaţii cu anglo-americanil’i. Nu easte el câbate că Marea Britanie nu participăă di la arhiusită la proiectul european, aţel lansat di planulu Schuman. Ama, ulterior, di câte ori avu ocazia şi ahât cât putu, închiedică aderarea a Maril’ei Britanie la organizaţia comunitară. Niţe în cadrul NATO, organizaţia di autoapărare a ţărilor vest-europeane, gheneralul de Gaulle nu fu cama cu aprucheare, şi si opuse di mai multe ori a poziţiilor exprimate di britaniţ şi americani.
Marius Tiţa, 10.07.2016, 22:14
Ma că în politica europeană introduse principiul a “scamnului gol”, la NATO are suspendată participarea franceză la comanda militară aliată. Ama în Europa di la Atlantic la Urali putem să videma şi prinde să achicâsim inclusiv parteneril’i americani di pi malul vestic a Atlanticului, Estul european ţi fu ma ninte comunistu sau ţi fu sovietic şi başi Arusia. Easte ună formulă geografică, ama maşi în aparenţă. Aţistă formulă extinsă reprezintă, de fapt, idealul a unitatil’ei europeană, aţea în care nu limitile continentale dicteadză comunitatea di principii. Tru aţeale momente eara ninca puterniţe amintirile di-tru chirolu ţi avea dusă la ţeale dauăle polime mondiale, ahtare turlie că putem să citiM Europa naţiunilor, propusă dI gHeneral, ca pI un efortU dI anihilare a tendinţIlor hegemoniste a statIlor europeAne. Di aform’ia că, tru tut aţeluşi chiro, şeful a Rezistenţâl’ei franceză zbura di ună Europă a oamin’ilor liberi şi a statilor independente. Europa actuală are evoluată enorm di la stadiul imediat postbelic ţi, cu tute aeste, si veade ca ună ahiusită genială. De faptu, tamam aţistă evoluţie da forţa proiectului integrator lansat tru 1950. După giumitate di secol, Europa easte un continentu a pacil’ei şi a bunăstaril’ei, a ndrepturilor a omului şi solidaritatil’ei. Diparte că să hibă ună formulă ideală, Europa comunitară easte un fenomen di succes, copiat ma s-mutrim di anumite punce di videare şi tru alte părţâ a lumil’ei, pi alte continente, iu si achicăsi că maşi cooperarea economică tut cama accentuată poate să ducă la concordie şi progres, dinclo di iţe disensiune.
NATO, ca structură di apărare inclusiv militară, atradze atenţia asupra a faptului că elipsea a polimului nu înseamnă neapărat pace şi că polimulu contemporan nu easte pricum aţeale din istorie. Si zburaşte di spaţiul cibernetic şi di terorismu, sunt aduse în atenţie tensiun’i din zone geografice niaştiptate sau di aclo iu si credea că fu construită ună colaborare funcţională, dişcl’isă, modernă. Tru dzâlile a summitului NATO di la Varşovia, la ma puţân di un mes di la decizia separatistă a britaniţlor, ecuaţia europeană si conturează ca extrem di complexă, şi va să si agiungă la finalul a unor evoluţii greu di pruvidzut. Până aoa şi un cirec di secol, Varşovia didea numa a blocului militar a statilor comuniste, opus a organizaţil’ei nord-atlantică. Easte zborulu, sigura, di Tratatulu di la Varşovia. Tora, statile di-tru aţist bloc sunt membre NATO, pricum şi a Uniunil’ei Europeană, iar Europa di la Atlantic la Urali are şansa tra să “conducă” lumea, barim pri-tru exemplul personal, aţel a unei comunitate di ţări priiatine şi soaţă, care lucrează împreună, dişcl’is şi liber, trâ un v’initor comun, paşnic, tru irine, şi sigur, trâ progresulu a umanitatil’ei.
Autor: Marius Tiţa
Armanipsi: Hristu Steriu
