Acum trei ani, vedeam școlarii din Ucraina sărbătorind încheierea anului școlar pe un teren de sport ciuruit de bombe. Cu toții credeam că nu va mai dura mult, că pacea va înlocui războiul absurd, imposibil de explicat.
Din mai multe surse, inclusiv statale, s-a constatat că România a fost supusă unei uriașe presiuni venite din partea unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, cu precădere în contextul alegerilor prezidențiale.
Despre Al Doilea Război Mondial se spune că a fost revanşa căutată de cei care au pierdut în primul mondial.
Părea un film ce urmează a fi lansat, un film american în care cei răi sunt înfrânţi şi, în cazul de faţă, sunt puşi să plătească.
Nimic nu mai este ca până acum, nimic nu mai este imposibil. Popoarele par a-și dori tare de tot să fie conduse de lideri autoritari, un amestec între profeți, mântuitori, vrăjitori, nepricepuți, ambițioși, tupeiști, mincinoși.
Dezbaterea istoricilor plasează debutul trecerii la comunism a Estului Europei în februarie 1948, când comuniştii ceholsovaci preiau total controlul asupra guvernului de la Praga.
Ca în textele biblice, sau ale propagandei antidemocratice, lupii au devenit sfinţi şi victimele, dictatori, cine a ridicat sabia este deplâns şi cel plin de răni este numit criminal. Nu este o campanie publicitară, nici glume fără microfon nu sunt. Este resetarea, noua ordine mondială, una din care nimeni nu înţelege nimic.
Acum trei ani, la 24 februarie 2022, omenirea s-a trezit cu un nou război de agresiune, şi nu oriunde, ci în Europa.
Mai rar o conferință internațională de securitate mai lipsită de diplomație ca Munchen 2025.
Cifrele exacte nu pot fi clar determinate, mai ales când este vorba de religie, dar ştim că populaţia României s-a declarat a fi ortodoxă în proporţie de peste 85 la sută.
Jaful a însoțit războaiele, în timp ce noțiunea de a împărți nu prea apare în istorie. Oamenii au luat, unii de la alții, prin forță, adică jaf, sau prin viclenie, adică furt, mai întâi mâncare.
Românii au locuit dintotdeauna un spațiu cu dispunere circulară, în jurul Munților Carpați. Aceasta a conturat unitatea viețuirii și a făcut din unitatea statală o năzuință permanentă.
În decembrie 2010 era publicat în Monitorul Oficial al României legea care instituia Ziua Culturii Naționale, pe 15 ianuarie.
Ne-am fi așteptat ca, după un sfert din secolul XXI, să beneficiem doar de analize geopolitice și strategice foarte bine elaborate, moderne, într-un spirit nou, pline de inteligență artificială.
Așa s-a făcut ca 2024 să fie un an electoral în întreaga lume. Întâmplător, că dacă era vorba de vreo conjurație internațională sigur nu ar fi reușit. Se apreciază că mai mult de jumătate din populația lumii a fost chemată la vot, într-un fel sau altul.
