Papa, omlu
Hâbarea că Papa lo apofase să si retragă di-tru aestă analtă funcţie fu aprucheatâ cu multă achicâsire din partea a tutulor. Josef Ratzinger, ţi sluji ca papă cu numa di Benedict an XVl-lea, nâ aduse aminte că insuşi analtul suveran pontif easte tut un om. Nu easte puţân lucru, cama multu că oamin’il’i nu ştea dip ghine ţi easte papa, un şef di stat, un lider spiritual, un preftu care prinde să li mpilteascâ pi daule? Niţe trâ decizia al papa nu ştim care poate s-hiâ ţel mai uidisitlu zbor, demisie, abdicare, retradzire ică, ma omeneaşte, renunţare. Tut di renunţare zburâ şi papa, di renunţarea la funcţia di episcop a Româl’ei şi succesor a Sâmtului Petru. Papa si mai numeaşte şi suveran pontif, di la latinescul pontifex maximus, ţel ma marle di pontifi. M’ergânda pi linia istoril’ei sau a lingvisticâl’ei, pontif înseamnă “constructor di apunţâ”, iara papa easte aţel care, spiritual, uneaşte oamin’il’i, aruncânda punţâ piste hauâ. Tut omeneaşte, trun dzâlile a noastre, arhiusi căftarea şi lansarea tru mplină atenţie mondială a posibililor resorturi şi ascumtişurii a ţistei decizie. Omeneştile probleme di sănătate şi di vârstă niintată arămasirâ codaşe, în favoarea unora multu ma spectaculoase, probleme di trecut nicunoscut, rapoarte secrete, presiun’i oculte.
Şi cu tute aeste, oamin’il’i achicâsirâ că, la 85 di an’i, easte normal să fudz din calea ale administraţie strictâ, mare consumatoare di chiro timp si energhie şi să ti torn’i la rugăciune şi reflecţie, specifiţe a activitatil’ei relighioasâ, cama multu la un ahtare nivel. După 8 an’i, Benedict al XVl-lea are dor dupu aţeale spirituale a banâl’ei bâsericchascâ şi decise să alasâ sarţina a pontificatului a altora ţi pot să aducă altu spirit şi unâ altă energhie a ghestionaril’ei a banâl’ei a ţilor 1,2 miliarde di credincioşi catoliţi şi a multu marilui sistem reprezentat di bâsearica catolică. Aţel ma invocatlu precedentu a unui ahtare ghestu dipune tru negura secolilor, tru 1294 ma exactu, iara ţel care dipuse di pi scamnul a Sâmtului Petru eara papa Celestin al V-lea, sanctificat şi sărbătorit pi 19 mai di credincioşil’i catoliţ. Detalii dispre ghestul similar di amuşi mai ghine di 7 secole nu si aflâ lişor.
Sâ ştie, cu tute aeste, că papa Celestin al V-lea eara un mare pustnic, aleptu să hibâ papă după 2 an’i di discuţii întră cardinal’i. Numa lui eara Petru din Morrone, după muntile iu avea adratâ un schit di pustniţ. Petru constitui şi un ordin călugărescu multu strictu, numit a Celestin’lor. Şidzu pi analtul tron di la Vatican maşi 5 meşi ama renunţă multu aghon’ea, în cursul a tut aţiluiaşi an 1294, fără să poată si nveaţâ cu nalile responsabilităţ. La ma puţân di 2 dechenii di la şcurtul a lui pontificat, Celestin al V-lea fu mutat tru arada a sâmţâlor. Aţistu caz nu easte singular tru istoria a Vaticanului ama easte aţel care da a actului a demisil’ei aspectul voluntar, ţi nu lipseaşte să l’ia vârâ aprobare. Istoria a papalitatil’ei are başi şi un papă Benedict, al lX-lea, care demisionă şi apoia vru di ma multe ori să si toarnâ pi tron. Putem sâ lughursim, aşi ma, că există un hirescu cu arădăţin’i istoriţe în situaţia di la Vatican, lucârle hiinda multu ghine reglementate ţi cara că procedura nu mata funcţionă di 7 secole. Ca şi credincioşl’i, şi slujitoril’i ale bâsearicâ suntu tut oamin’i, cu puterile şi slăbinţile a lor, tru tut aestu efortu di sâ-l’i uneascâ pi oamin’i cu apunţâle a spiritului.
15.02.2013
Autor: Marius Tiţa
Armânipsire: Hristu Steriu
România Internațional, 15.02.2013, 11:44
