Corneliu Coposu şi borgea a libertatil’ei

Corneliu Coposu fu politicianulu exponenţial a Româniil’ei, omulu care ţânu ligătura cu România democratică, ţea di ninte di instaurarea a reghimului comunistu. Arada di vâsil’elu Mihai, Corneliu Coposu agiutǎ fundamental la renaştirea a spiritului democratic tru România di după 1989. Soţietatea românească îl’i easte borge multu mare trâ modelul pi care lu oferi, trâ credinţa a lui tru borgea di a lumtare trâ libertate, driptate şi onoare, trâ tim’ia şi devotamentul cu care şi-l’i urmǎ camaradzl’i di suferinţă tru Gulagulu românescu. Fu supranumit ”Seniorul”.

Steliu Lambru, 01.07.2014, 21:53

Născut pi 20 mai 1914 tru judeţulu Sălaj în familia a unui preft greco-catolic, tru nord-vestul a Româniil’ei, Corneliu Coposu urmǎ nâ carieră di avocat şi obţânu titlul di doctor tru ştiinţe juridiţe a Universitatil’ei di Cluj. Fu un aprucheat a preşedintelui PNŢCD Iuliu Maniu, a cure-l’i fu secretar personal. Pi 14 alonar 1947, Coposu fu arestat, deadun cu întreaga conduţire a PNŢCD, dupǎ unâ înschenare uidisitâ di guvernul comunistu. Fu condamnat la ideapsâ cu silnic pi banâ şi eliberat tru 1964, după 17 ani di detenţie, di care 9 an’i într-un reghim di completă izolare tru încl’isoarea di la Râmnicu Sărat.

Corneliu Coposu suprav’iieţui, armase tru banâ dupǎ calvarulu a reghimului di exterminare la care reghimulu comunistu supuse democraţia română după 1945. Întribat tru 1993 di jurnalista Lucia Hossu-Longin desi vrea sâ-şi bâna bana altâ turlie ma că sâ putea sâ da timpul nâpoi, Corneliu Coposu răspunse negativ. El dzâse:

”Nu. M’i-am faptâ un examen di conştiinţă, am tricutâ în revistă tute suferinţile, mizeriile pri-tru care am tricutâ tru chirolu a hâpsǎn’ilor, tru chirolu a an’ilor di detenţie, tru chirolu a persecuţiilor di-tru an’l’i di după ieşirea di-tru penitenciar şi cred că nu pot s-am trâ aleadzire. Cu ocl’l’i încl’işi va optedzu trâ aţeluşi destin. Probabil că destinile a noastre suntu scrise nâinte. Eu nu escu fatalistu, ama cred că ma că sâ-m’i apară dininte alternative, aţea ţi va aleg va hibâ tut aţeluşi tricut pi care-l bânaiu şi pi care va-l repet cu serinitate.”

Adunarea cu oamin’i di aestâ turlie easte un privilegiu. Experienţa existenţială maximă fu încl’isoarea, trâ Corneliu Coposu fu aţea di la Râmnicu Sărat. El dzâse:

”Zundanea di la Râmnicu Sărat avea 34 di celule di care câte 16 ar`dâpsite pi parter şi etaj, dispărţât cu unâ plasă di tele. Mai avea 2 celule nanâparte şi alte 4 celule di pedeapsă tru subsol. Hibâţe celulă avea unâ dimensiune di 3 metri pi 2. Eara aşezate tru turlie di fagure di m’iare, una lângă alantă, la anălţimea di 3 metri avea unâ firidâ inaccesibilă, di dimensiun’i di 45 pi 30 centimetri, oblonită cu câpache di lemnu pi dinafoară, care nu alăsa să pitrundă lum’ina di afoară. Exista un bec di 15 waţi care ardea în permanenţă şi care didea tru interior unâ lum’ină di cavou. Încăldzâre nu avea, zundanea eara di la intrata a secolului, pi la 1900, adratâ di stizme groase. Anvârligatâ di 2 diple di stizme multu analte di 5-6 metri, între eale avea un culoar di control. Pi aţel de-al doilea mur eara foişoarile tru care stătea soldaţl’i înarmaţ care vigl’ea hâpsanea.”

Reghimulu totalitar si raporta la oamin’i nu ca la hiinţe cu numâ şi paranumâ ţi ca la numire. Corneliu Coposu, tru 1993, îşi aduţea aminte cum eara bana a lui şi a lântor tru încl’isoare. El dzâse:

”Pasa un deţinut avea un nr. ţi reprezenta nr. a celulâl’ei, niţiun insu nu avea numâ, numile a noastre nu eara cunoscute. Earam identificaţ după nr. a celulâl’ei pi care u ocupam. Cathe deţinut hiinda singur eara exclusă iţe conversaţie şi ligăturile cu alantâ ocupanţâ a altor celule si feaţe multu chiro pri-tru Morse, pri-tru băteare pi mur, până cându sistemulu fu descoperit şi sancţionat foarte sever. Diapoia, comunicările si făţea pri-tru tuse Morse, care eara extrem di avârusitoare, epuizantă, cama multu pi hala di slăbinţǎ tru care earam tuţ deţinuţâl’i. Eo ocupaiu celula nr. 1 şi, disupra a mea, la celula nr. 32, eara Ion Mihalache care iniţial mai putea sibâ contactat pri-tru Morse până cându, după 4-5 ani, ma l’I slghi avdzarea, nu mata reacţiona la bătterile tru mur.”

Corneliu Coposu fu aţel care dzâsea cama limbit după 1989 că România lipseaşte să renască. Şi trâ aesta ea avea ananghe di unâ personalitate care sâl’I da nâpoi încrederea. Iara trâ Coposu aţea personalitate eara vâsil’elu Mihai El dzâse:

”Atitudinea a mea prodinastică easte întimel’iată pi convindzirea a mea fermă că tru România di azâ nu există niţiunâ persoană care să aibă vocaţia di a polarizare simpatia şi încrederea a majoritatil’ei a populaţil’ei în afoară di vâsil’elu Mihai. Nu există. Şi ma nuexistâ tru evantaiulu a nostru politic unâ ahtare persoană care să si hârâseascâ di încrederea a majoritatil’ei a li populaţie şi să garanteadzâ stabilitatea tru interior şi credibilitatea în afoară recurdzim la rege care bâgǎ patrida pi protulu loc tru 1944, care avu unâ atitudine net anticomunistă şi care-şi manifestǎ şi prestigiul şi mintimineaţa tra-s hibâ un arbitru imparţial a politicâl’ei româneascâ. Motivaţia aţistei adeziune promonarhicâ easte pragmatică, şi da diunâparte iţe sentimentalismu şi iţe romantismu. Ma cǎ si exista unâ personalitate cu vocaţia di a polarizare încrederea a populaţil’ei şi simpatia a majoritatil’ei a popolului român, poate că restauraţia nu nu vrea sâ mai eara necesară. Nu putem sâ creǎm personalităţ di prota tese cum scoatim puil’i la clocitoare. Ma cǎ s-vrem să urmărim un ahtare obiectiv, va nâ lipseascâ ninca 30-40 di an’i.”

Tru 2014, întreaga Europă comemoreadză centenarulu a primului polim mondial. România comemorǎ ama şi centenarulu Corneliu Coposu, omulu fără care vrea-l’I eara multu ma greu sâ-şi aflâ calea.